Despre faptele bune

Bisericile Evanghelice Lutherane cred că lucrurile plăcute lui Dumnezeu sunt cele facute cu dragoste, pentru că "dragostea este împlinirea Legii" (Romani 13:10). Credința nu își impunepropriile standarde pentru a da o definiție dragostei (Matei 15:9). Adevărata credință își găsește plăcere să îndeplinească numai acele lucruri care sunt în acord cu voința sfântă a lui Dumnezeu. Despre voința lui Dumnezeu afirmăm că ni se descoperă deslușit în Sf. Scriptura, în special în cele zece porunci, al căror conținut ne este repetat și în Noul Testament. În lupta cu probleme moraleactuale, creștinul va căuta răspunsuri numai în legea lui Dumnezeu.

De exemplu, Bisericile Evanghelice Lutherane cred că a cincea poruncă învață că viața umană este un dar de la Dumnezeu. Această poruncă vorbește împotriva avortului, a sinucidere, și a eutanasiei ("sinucidere asitată medical").

Despre porunca a șasea Bisericile Evanghelice Lutherane cred ca reglementează aspecte legate de căsătorie și familie. Dumnezeu a instituit căsătoria ca o uniune pentru tot parcursul viețiiîntre un bărbat și o femeie (Matei 19:4-6). Acesta este singurul context adecvat pentru intimitatea sexuală și nasterea de copii. O căsătorie poate fi desfacută fără păcat numai atunci când Dumnezeu hotărăște să o încheie prin moartea unuia dintre soți. Cu toate acestea, un creștin poate apela la divorț exclusiv în cazul în care partenerul a rupt legământul căsătoriei prin adulter (Matei 19:9) sau și-a parasit definitiv familia (1 Corinteni 07:15). Porunca a șasea interzice viața sexuală în afara căsătoriei și interzice in mod categorit homosexualitatea (1 Corinteni 6:9-10).

Bisericile Evanghelice Lutherane cred că indivizii sunt liberi să ia decizii proprii în ceea ce privește chestiunile care nu sunt interzise sau nu fac obiectul vreunei porunci în Cuvântul lui Dumnezeu (adiaphora). Oamenii trebuie să fie atenți ca prin utilizarea acestei forme de libertate să nu provoace pe alții să păcătuiască.

Bisericile Evanghelice Lutherane cred că faptele bune, care sunt roade ale credinței, trebuie să se distingă de faptele de ascultare civică practicate și de către necredincioși. Deșinecredincioși pot face multe lucruri care să pară a fi bune și drepte, aceste lucrări nu sunt bune în ochii lui Dumnezeu, pentru că "fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu" (Evrei 11:6).

În timp ce noi recunoaștem valoarea unor astfel de fapte pentru societatea umană, știm că necredincioșii nu își pot face datoria față de Dumnezeu prin intermediul faptelor de ascultarecivică.

Bisericile Evanghelice Lutherane cred că în această lume, chiar cele mai bune lucrări făcute de către creștini sunt afectate de păcat. Natura păcătoasă îl afectează încă pe fiecare creștin. Din acest motiv, creștinii nu reușesc de multe ori să facă binele pe care îl doresc să îl facă, ci continuă să facă răul pe care nu doreste să îl facă (Romani 7:18-21). Ei trebuie să admită că toate faptele lor bune sunt ca o haină mânjită (Isaia 64:6). Dar, datorită răscumpărarii lor in Isus Cristos, aceste eforturi imperfecte făcute de creștini sunt considerate sfinte și sunt acceptate de către Tatăl lorceresc.

Bisericile Evanghelice Lutherane cred că Duhul Sfânt dă putere fiecărui credincios să facă fapte bune care sunt roade ale credinței lor (Galateni 5:22-25). Duhul Sfânt îi dă fiecăruicredincios o natură nouă, făcându-l pe acesta un "om nou", care cooperează cu Duhul Sfânt în facerea de fapte bune. Duhul Sfânt folosește Evanghelia pentru a motiva pe credincioși să facă fapte bune.

Duhul Sfânt susține, de asemenea, Biserica cu toate darurile spirituale de care aceasta are nevoie pentru bunăstarea ei (1 Corinteni 12:4-11). La începutul erei Noului Testament daruri speciale, carismatice, au fost date Bisericii, printre care diverse semne, minuni, cât și vorbirea în limbi. Aceste daruri au avut legatură cu lucrarea de slujire a apostolilor (2 Corinteni 12:12). Nu există dovezi în Sf. Scriptură care să susțină continuarea în prezent a unor astfel de daruri carismatice.

Bisericile Evanghelice Lutherane cred că viața de rugăciune reprezinta un rod al credinței. Cu încredere, prin credința în Mântuitorul lor, creștinii se adreseze Tatălui lor ceresc cu cereri și cu laudă. Aceste cereri prezintă nevoile lor, nevoile altora dar si mulțumiri la adresa lui Dumnezeu (1 Timotei 2:1). Astfel de rugăciuni sunt o plăcere pentru Dumnezeu, iar El tratează aceste cereridupă înțelepciunea Lui (Matei 7:7,8 si 1 Ioan 5:14).

Bisericile Evanghelice Lutherane resping orice învățătură care susține că faptele bune ale creștinilor, în orice mod, pot câștiga sau pot să contribuie la stabilirea unei relații corecte cu Dumnezeu și, in acest fel, să obțină mântuirea acestora.

Bisericile Evanghelice Lutherane resping orice încercare de a sugera că legea neschimbătoare morală a lui Dumnezeu, așa cum este ea descoperită în Sf. Scriptură ca standard absolut deceea ce este bine și rău, ar fi fost intr-un fel sau altul abolită.

Respingem părerea că oamenii ar putea să decidă pentru ei înșiși ceea ce este bine și rău fără să se raporteze la Cuvântul lui Dumnezeu. Respingem orice utilizare abuzivă a termenului „iubire” pentru a trece cu vederea un comportament aflat în contradicție cu Cuvântului lui Dumnezeu. Noi recunoaștem în aceste argumente încercările lui Satana de a umbrii cunoașterea voiisfinte a lui Dumnezeu și de a submina invățătura despre păcat.

Bisericile Evanghelice Lutherane resping orice viziune care consideră rugăciunea ca fiind un mijloc al harului. Deși Dumnezeu, cu siguranță, dă daruri bune credincioșilor ca răspuns larugăciunile lor, El transmite harul Său iertător și le întărește credința numai prin Cuvânt și prin Sacramente. Mai mult decât atât, noi respingem orice viziune care afirmă că răspunsul la rugăciuneeste benefic doar prin faptul că-l ajută pe cel care se roagă să se simtă mai bine.

Bisericile Evanghelice Lutherane resping părerea că toate rugăciunile sunt acceptate de către Dumnezeu. Noi credem că rugăciunile tuturor acelora care nu au credință în Isus Cristos sunt un murmur zadarnic adresat unor dumnezei falși (Matei 6:07).

Aceasta este ceea ce ne învață Sf. Scriptură despre faptele bune și despre rugăciune. Aceasta este ceea ce noicredem, învățăm și mărturisim.