Ganduri despe Colocviul de la Marburg (1529)

Data postării: 01.10.2015 10:34:38

La data de 1 Octombrie a fiecarui an, Bisericile Evanghelice Lutherane din intreaga lume comemoreza debutul Colocviului de la Marburg, unul dintre evenimentele majore care au impactat Reforma Protestanta din Secolul al XVI-lea

Colocviul de la Marburg a fost o intalnire care a avut loc la Castelul Marburg, regiunea Hesse din Germania, intre 1 ai 4 Octombrie in anul 1529, fiind organizata la initiativa lui Philip I von Hesse . Discutiile au fost purtate intre reformatorii germani in frunte cu Martin Luther si Philipp Melanchthon si reformatorii elvetieni in frunte cu Huldrych Zwingli, John Oecolampadius, Martin Bucer și Huldrych Zwingli si au avut ca scopt gasirea unei intelegeri cu privire la Sacramentul Sfintei Cine. Reformatorii germani erau sustinatori ai prezentei reale a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in cadrul Sacramentului Altarului in timp ce reformatorii elvetieni respingeau aceasta prezenta si sunstineau faptul ca Cina Domnului este doar un simbol.

Scopul lui Philip I von Hesse era acela de ai uni pe reformatori si de a intari astfel miscarea de reforma din Europa. Dupa Dierta de la Speyer, Philip I von Hesse a simtit faptul ca romano-catolicii ar putea sa puna presiuni mari pentru anihilarea protestantilor si a considerat ca singura solutie de a rezista acestei ofensive venite din partea printilor ramasi loiali Bisericii Romei. Doctrina Sfintei Cine era cea mai profunda invatatura care facea ca o unire intre reformatorii germani si cei elvetieni sa fie imposibila. Astel, la discutiile de la Marburg, pe langa liderii celor doua miscari de reforma, au mai participat si alti saizeci de teologi din ambele tabere.

Punctul principal de dicutie a fost prezenta fizica a Domnului Cristos in painea si vinul Sfintei Impartasanii. Expresiile “acesta este trupul meu” si “acesta este sangele meu” primeau interpretari diferite din partea reformatorilor. Astfel, Martin Luther si reformatorii din Wittenberg considerau ca interpretarea corecta nu poate sa fie alta decat cea literara iar credinciosul, chiar daca nu isi poate explica rational aceaste afirmatii, trebuie sa il creada pe cuvant pe Isus Cristos si sa ii accepte afirmatiile prin credinta. In schimb, Huldrych Zwingli impreuna cu reformatorii elvetieni, afirmau faptul ca Isus Cristos foloseste aceste expresi in sens figurativ excluzand o prezenta reala si afirmand faptul ca este vorba doar despre niste simboluri fiind totusi dispusi sa afirme prezenta spirituala a lui Isus Cristos in cadrul Sfintei Cine. In timpul discutiilor, reformatorul german Martin Luther a scris cu creta pe o masa de lemn celebra propozitie: „hoc est corpus meum” (acesta este trupul meu) ca o concluzie ferma a pozitiei evanghelice cu privire la Sfanta Impartasanie.

Pozitia lui Martin Luther si a reformatorilor germani, un pic mai detaliat spune ca in Sacramentul Altarului, Domnul și Mântuitorului nostru ne ofera in mod concret, real, trupul și sângele sau jertfit pentru noi, sacrificiu prin care El a plătit pentru păcatele întregii lumi. Astfel, prin primirea trupul și a sângele Său, credinciosul primeste iertarea pacatelor, viață și mântuirea. Toti aceia care primesc painea si vinul, primesc si trupul și sângele lui Isus Cristos, fie că ei cred sau nu acest lucru si fie daca ei sunt vrednici sau nevrednici. Toate acestea deoarece cuvantul lui Cristos este cu adevarat sigur. Credința în promisiunea lui Cristos este cea care ne face demni de a primi cuvintele de instituire a Sfintei Cine. Aceste cuvinte ale instituției își păstrează valabilitatea, putere si eficacitatea și, prin urmare, în virtutea acestor cuvinte, trupul și sângele lui Cristos sunt cu adevărat prezente, distribuite și primite in Sfanta Cina. Dumnezeu poate realiza mult mai mult decât ceea ce ne imaginam si credem noi că ar putea. Huldrych Zwingli impreuna cu reformatorii elvetieni considerau, in mare, faptul ca Isus Cristos nu poate sa fie prezent fizic in Sfantul Sacrament al Altarului deoarece natura umana impiedica acest lucru. Pozitia zwingliana devenea una anti-calcedon si respinge faptul ca cele doua naturi ale lui Isus Cristos sunt unite inseparabil. Reformatorii germani sustineau ca uniunea dintre cele doua naturi este atat de puternica incat intre cele doua naturi are loc un permanent schimb de atribute si, in acest fel, desi natura umana nu poate sa fie omniprezenta in sine insasi, datorita uniunii hipostatice, natura umana imprumuta omniprezenta de la natura divina a lui Isus Cristos.

După ultima runda de discuții, care a avut loc pe 3 octombrie, Martin Luther, la cererea lui Philip I von Hesse, a pregătit un numar de cincsprezece puncte teologice cu privire la subiectul abordat, document care a primit numele de „Articolele de la Marburg”. Primele paisprezece articole prezentau doctrinele comune, adica acele articole de credinta care erau, in general, acceptate atat de reformatorii din Germania cat si de cei din Elveția, si care care nu au fost discutate in cadrul colocviului. Cel de-al cincisprezece-lea articol a declarat că "în prezent, nu suntem de acord cu privire la faptul ca corpul adevărat și Sângele [lui Cristos] sunt corporale prezente în pâinea și vinul". Articolele au fost discutate, revizuite, și semnat de catre teologii participanti și au fost acceptate de catre Philip I von Hesse ca o declarație de credință protestantă. Unele materiale din „Articolele de la Marburg” a fost mai târziu incluse în „Mărturisirea de Credinta de la Augsburg” a Bisericilor Evanghelice Lutherane din Germania.

Un articol de Sorin H. Trifa