Ganduri despre identitatea lutherana confesionala

Data postării: 09.06.2015 08:12:58

In prezent, in lumea protestanta renaste o dorinta dupa confesionalismul luteran. Inima confesionalismului lutheran este o mărturie corectă a Evangheliei lui Cristos. Asa se nasc intrebari firesti. Ce rol joacă „Confesiunile de Credinta” în lucrarea misiunii noastre? Cum influenteaza confesionalismul doctrina si inchinarea noastră? Auzim, in ultimul timp, afirmatii de genul „eu sunt crestin evanghelic lutheran”. Pornind exact de la aceasta afirmatie, teza care umeaza reprezinta o incercare de a aduce lumina asupra a ceea ce reprezinta cu adevărat confesionalismul evanghelic lutheran.

Norma normans

Un lutheran confesional este un crestin „norma normans”. Preotii evanghelici sunt bine familiarizați cu acest termen. Dar, pentru ca laicii nu au aceeasi intelegere clara, in urmatoarele randuri vom expune, pe scurt, o serie de explicatii. „norma normans” are de a face cu norma, sau standardul, care este utilizat pentru a determina ceea ce se invata în Bisericile Evanghelice Lutherane. „Confesiunile de Credinta” nu sunt „norma normans”, prin aceasta intelegandu-se caele nu sunt standardul dupa care se ghideaza Biserica. Un evanghelic lutheran confesional nu se va uita mai întâi la „Confesiunile de Credinta” pentru a determina ce ar trebui să învețe Biserica.

Pentru un evanghelic lutheran, Sfintele Scripturi sunt „norma normans”. „Confesiunile de Credinta” sunt „norma normata”, adica acestea sunt subordonate Sfintelor Scripturi. Confesiunile înșiși sunt foarte clare cu privire la acest lucru: „noi credem, învățam și mărturisim că singura regulă și singurul principiul conform căruia toate învățăturile trebuie să fie evaluate și judecate sunt scrierile profetice și apostolice ale Vechiului și Noului Testament. Alte scrieri, antice sau contemporane, oricare ar fi numele lor, nu sunt considerate egale cu Sfintele Scripturi, ci toate vor fi supuse acesteia și să nu fie acceptată într-un alt mod. Sfânta Scriptură rămâne singurul judecător și principiu călăuzitor, conform căruia, toate învățăturile ar și trebuie să fie recunoscute și judecate” (Formula Concordului, Epitome, Introducere)

Practic vorbind, ca o concluzie a ceea ce am afirmat mai sus, spunem ca nu folosim „Confesiunile de Credinta” pentru a sustine Sfanta Scriptura ci folosim Sfanta Scriptura pentru a sustine „Confesiunile de Credinta”. Începem intotdeauna cu Sfanta Scriptura și mai apoi ne uitam la „Confesiunile de Credinta” ca la o mărturie valabilă, de încredere, în ceea ce Sfinta Scriptura ne învață. Lutherani confesionali care afirma ca Sfanta Scriptura este „norma normans”, nu vor spune, sub nici o forma, mai mult decât spune Sfanta Scriptura. Deoarece Sfanta Scriptura este „norma normans”, ceea ce ea contine este ceea ce luterani confesionali vor crede. Luterani confesionali, în zelul lor de a susține „Confesiunile de Credinta”, vor fi atenti să nu spuna ceva diferit fata de ceea ce afirma Sfanta Scriptura. Asadar, strigătul credintei pentru un luteran confesional nu este: "la Confesiuni” ci trebuie sa fie "la Scripturi”.

Quia

Un lutheran confesional este un „quia”. „Quia” este un cuvant latin care înseamnă "deoarece". Un sinonim folosit pentru acest cuvant este "în măsura în care". Evanghelicii lutherani accepta „Confesiunile de Credinta” in masura in care acestea învață exact ceea ce învață Cuvântul lui Dumnezeu. Crestinii evanghelici lutherani nu vor accepta „Confesiunile de Credinta” chiar si daca acestea nu sunt de acord cu Sfanta Scriptura, deoarece „Confesiunile de Credinta” nu sunt Cuvantul lui Dumnezeu. Evanghelici lutherani confesional accepta „Confesiunile de Credinta” deoarece sunt convinși că acestea reprezinta doar o mărturie a ceea ce Cuvantul lui Dumnezeu ne învață.

In prezent, exista multe Biserici care se mândresc cu faptul ca sunt non-confesionale. Aceste Biserici afirma ca "singura noastră mărturisire de credinta este Biblia". Sună foarte bine, desigur, dar este, deasemenea, inadecvat. Cum credeti ca ar sta lucrurile in lumea crestina dacă toată lumea care spune: "credinta noastra este exprimata numai in Biblie"?. Un martor al lui Iehova vine la usa dumneavoastra si spune: "noi suntem strict o biserică biblică". In consecinta, mai putem sa spunem ca exista diferente între doctrina martorilor lui Iehova și cea a unui crestin lutheran? „Confesiunile de Credinta” s-au născut din controversele existente in lumea crestina. În Biserica Primara a existat, de exemplu, o controversa cristologica. Cine este Cristos? Care este relatia si legatura lui cu Tatăl și cu Duhul Sfânt? Primele „Confesiunile de Credinta” ale Bisericii Crestine, „Crezul Apostolilor ", „Crezul de la Niceea” și „Crezul Atanasian”, la care lutheranii confesionali subscriu, au dat răspunsul Sfintei Scripturi la aceaste întrebari. La vremea Reformei din Secolul al XVI-lea una dintre cele mai uzate invataturi a fost doctrina justificării numai prin credinta. Cum ajunge un păcătos sa fie drept în ochii lui Dumnezeu? Această întrebare și altele legate de acesta au primit răspuns în cele șase „Confesiuni de Credinta Lutherane”: Micul si Marele Catehism ale lui Martin Luther (1529), Mărturisirea de Credinta de la Augsburg (1530), Apologia Mărturisirii de credinta de la Augsburg (1531), Articolele de la Schmalkalden (1537) si Formula Concordului (1580). „Confesiunile de Credinta Lutherane” definesc cine suntem noi, lutheranii. În mod ideal, ar fi suficient să spunem: "noi suntem creștini biblici deci suntem lutherani”. Dar denumirea de "lutheran” nu este protejata de copyright și mulți dintre cei care se folosesc astazi de acest nume nu au nici pe departe o credinta evanghelica lutherana ci, nu de putine ori, sunt persoane care au adoptat un sincretism dogmatic cu puternice influente neo-protestante. Pentru a ne putea numi cu adevarat "lutherani", noi trebuie sa ne identificăm atat din punct de vedere dogmatic cat si din punct de vedere al inchinarii cu „Confesiunile de Credinta Lutherane”.

Justificarea obiectiva

Un lutheran confesional este un crestin care crede in justificarea obiectiva. Problema pacatului este una universală. Sfanta Scriptura ne spune ca "nu este nici un om drept pe pământ” (Ecl.7:20) si ca „plata păcatului este moartea" (Romani 6:23). Deaceea, soluția lui Dumnezeu la problema pacatului este, de asemenea, o solutie universala. "Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor" (Isaia 53:6). "El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, și nu numai pentru ale noastre ci și pentru păcatele

întreagii lumi " (1Ioan 2:2). Iata ceea ce gasim scris in „Confesiunile de Credinta Lutherane”: „Dumnezeu aduce viață pentru toți oamenii. Căci, „după cum prin neascultarea unui singur om, mulți [adică, toti] s-au făcut păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, mulți [adică toti] vor fi făcuți neprihăniți"(Romani 5: 18-19)”. (Formula Concordului, Declarația Solida, articolul 12)

Având în vedere implicațiile uriașe ale justificarii obiective poate sa ni se para un pic surprinzător

faptul că „Confesiunile de Credinta Lutherane” nu au un articol dedicat acestui subiect, deși se ocupă pe larg cu tratarea doctrinei despre justificarea subiectiva sau justificarea personala. Există, probabil, o explicatie foarte simpla pentru aceasta problema, anume aceea ca aceasta dogma nu a fost un punct de dispută între romano-catolicii și adepți lui Martin Luther. Problema reala a fost: „cum poate primi un pacatos beneficiul răscumpărarii lui Cristos?”. Prin urmare, accentul nu a fost pus atât de mult pe justificare obiectiva, universala, ci pe justificarea individuală. Cu toate acestea, deși nu există un articol separat în „Confesiunile de Credinta Lutherane” despre justificarea obiectiva, aceasta doctrina este, cu siguranță, asumata de catre evanghelicii lutherani. Doctrina justificării obiective este invatata de catre Sfintele Scripturi și este regasita, ca atare, în „Confesiunile de Credinta Lutherane” fiind o comoară specială a Bisericii Evanghelice Lutherane. Ea ne asigură că nu putem merge greșit atunci când vom stabili misiunile Bisericii noastre. Oriunde vom merge, fiecare persoană, indiferent de culoare, de clasă, sau cultura, se numără printre cei pe care Dumnezeu, în Cristos, a declarat-o dreapta în ochii Lui. Lumea, și fiecare persoană din ea, este domeniul misiunii noastre.

Justificarea subiectiva

Un lutheran confesional este un crestin care crede in justificarea subiectiva, individuala. Sfantul Apostol Pavel vorbește despre ceea ce luterani confesionale numesc justificare subuectiva, sauindividuală, în aceste cuvinte familiare: "Noi susținem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii" (Romani 3:28). Justificare reprezinta actul lui Dumnezeu de a declara pe păcătos neprihănit în ochii Lui, nu prin fapte, ci prin har, numai prin credință, pe seama ispășirii înlocuitoare a lui Cristos, care este inima și centrul teologiei lutherane confesionale.

„Confesiunile de Credinta Lutherane”: „acest articol despre îndreptățirea prin credință (cum spune Apologia) este "cel mai important dintre toate învățături crestine " si mai apoi "fara de care nici o conștiință slabă nu poate avea liniste de durata si nici nu poate sa recunosca în mod corespunzător bogățiile harului lui Cristos”. Martin Luther afirma despre justificarea prin credinta astfel: "dacă acesta învățătură stă în puritatea sa, atunci Creștinătatea va rămâne, de asemenea, pura și buna, nedivizată și neseparata, dar în cazul în care nu, atunci este imposibil sa se poata îndepărta orice eroare sau spirit sectar." (Formula Concordului, Declarația Solida, articolul 3). Tot in „Confesiunile de Credinta Lutherane” citim astfel: „numai prin credință se obține iertarea păcatelor, pe seama lui Cristos și numai prin credință suntem justificati, adica, din oameni pacatosi suntem făcuți neprihăniți sau drepti” (Apologia Marturisirii de Credinta de la Augsburg, articolul 4). Evanghelicii lutherani confesionali au o poveste de spus, povestea unui Dumnezeu „care a iubit lumea atât de mult încât a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.

Toate doctrina Bisericii Evanghelice Lutherane este una practica. Acesta se aplică în viața oamenilor. Lutheranii confesionali considera doctrina justificarii subiective, mântuirea prin har, numai prin credință ca fiind o comoara, o bijuterie de nepretuit, oferita de Dumnezeu copiilor sai. Nu există nici o altă cale pentru a avea certitudinea mantuirii. Acesta este motivul pentru care, despre doctrina justificarii prin credinta s-a spus, in mod corespunzător, ca este „articulus stantis et cadentis ecclesiae”, adica invatatura in functie de care Biserica sta sau cade.

Mijloacele harului

Un lutheran confesional este un crestin care crede in mijloacele harului oferit de Dumnezeu. Lutherani confesionali subscriu fărărezervare la ceea ce „Confesiunile de Credinta Lutherane” afirma: ”Dumnezeu cheama oamenii la mântuire veșnică si, pentru ai atrage la sine, pentru ai converti, pentru a le da nașterea din nou, și ai sfinți, Dumnezeu foloseste aceste mijloace ale harului, care sunt Cuvântul Sfânt (pe care oamenii il aud proclamat sau citit) și Sfintele Sacramente (pe care le utilizeaza impreuna cu Cuvântul Său)”. (Formula Concordului, Declarația Solida, articolul 2). Mijloacele harului sunt folosite de catre Dumnezeu pentru a crea si pentru a intari credinta copiiilor sai. Utilizate în mod corespunzător, mijloacele harului, sunt o comoara a Bisericii lui Cristos. Oamenii au nevoie de Duhul Sfant pentru a putea produce roade placute lui Dumnezeu. Duhul Sfânt lucrează in copiii lui Dumenzeu doar prin Cuvântul Sfant și prin Sfintele Sacramente, deaceea, mijloacele harului reprezinta o doctrina foarte importanta pentru orice lutheran confesional.

Evanghelic lutheran

Un lutheran confesional este un lutheran evanghelic. E trist că acest cuvânt frumos este așa de rău

abuzat în timpul nostru, astfel încât, probabil, a pierdut o parte din strălucire. Cuvantul acesta este folosit de atat de multe grupari crestine incat este dificil sa il mai distingem in adevarata lui insemnatate. Exista asa-zisi evanghelici care nu înțeleg și, prin urmare, nu se aplică în mod corespunzător distincția dintre Lege și Evanghelie si, prin urmare, nu sunt cu adevărat evangelici ci doar, in mod abuziv, uzeaza necorespunzator de acest termen.

Un lutheran evanghelic este un crestin centrat pe Sfanta Evanghelica. Evanghelia este mesajul de justificare, anume că Dumnezeu declară pe păcătos ca fiind neprihănit prin har, prin credință, prin Cristos. Dacă justificarea prin credinta este „doctrina” pe care Biserica stă sau cade, Evanghelia este „mesajul” pe care Biserica stă sau cade. Un lutheran confesional nu se va pozitiona nici mai prejos dar nici mai presus de Sfanta Evanghelie.

Un lutheran confesional afirma ca există doctrine fundamentale, doctrine care sunt necesare pentru mântuire, și doctrinele non-fundamentale, doctrine care nu sunt critice pentru mântuire. Dar, evanghelicii lutheran cred ca, din moment ce Scriptura este in totalitate Cuvântul lui Dumnezeu, fiecare doctrină în ea, este extrem de importanta. Din pacate, in lumea asa-zisa „evanghelica”, numărul doctrinelor vitale pentru mantuire s-a diminuat ingrijorator ajungandu-se la o serie de grupari „evanghelice” care nu mai au aproape nici o doctrina fundamentala, multi crestini non-confesionali afirmand ca „doctrinele te ingradesc si te limiteaza la fundamentalism” sau „lumea a evoluat si este normal ca si doctrinele sa se schimbe”. Luteranii confesionali nu vom ceda la presiunea de a se conforma curentului acestei lumi, cu atat mai mult dacă aceste modificări intră în contradicție cu Evanghelia lui Dumnezeu.

Noi, Biserica Evanghelica Lutherana, suntem o Biserica Evanghelica pura. Suntem lutherani ortodoxi, adica conservatori sau confesionali. Noi nu facem „casa buna” cu acei evanghelici care imping doctrinele la extreme sau care le devalorizeaza. Cu toate acestea nu suntem „extremisti” sau „fundamentalisti”. In Bisericile noastre, dupa cum deja se stie, exita chestiuni de indiferenta, adica „adiaphora” (traducerea fidela a acestui termen este „nu conteaza”). Acestea sunt practici care nu sunt nici poruncite dar nici interzise de Sfanta Scriptură. Luteranii confesionali nu au un „cod rabinic” sau o carte de drept canonic care sa le spuna exact ce să facă în fiecare situatie. Domnul nostru, în Cuvântul Sau, ne ofera o libertate de manifestare a credintei noastre. În loc sa ne spuna exact cea ce avem voie sa mănâncam și să bem, așa cum a spus credincioșilor din Vechiul Testament, Dumnezeu pur și simplu ne spune: "faceti totul pentru slava lui Dumnezeu " (1 Corinteni 10:31). Inchinarea evanghelica lutherana este, asadar, o inchinare spre slava lui Dumnezeu chiar daca nu are o reglementare foarte stricta. Din acst motiv, inchinarea lutherana difera de la o natiune la alta, de la un grup etnic la altul. Totusi, structura de baza a inchinarii ramane una identica.

Privitor la acest aspect, „Confesiunile de Credinta Lutherane” afirma astfel: „ceremonii sau practicile bisericești care nu sunt nici poruncite dar nici interzise de catre Cuvântul lui Dumnezeu, au fost stabilite doar pentru ordinea și decența inchinarii. Nici o Biserică ar trebui să condamne o alta Biserica doar pentru că aceasta din urma are mai puține sau mai multe ceremonii externe atunci când nu sunt afectate articolele de credință și sunt admistrate corect Sfintele Sacramente” (Formula Concordului, Declarația Solida, articolul 10)

Martin Luther afirma si el urmatoarele: „observăm ziua Domnului, Craciunul, Pastele și alte sarbatori. Noi nu legam conștiințele cu sarcini privitoare la acestea. Scopul lor este ca totul să fie făcut în Biserică într-un mod ordonat și fără confuzie, astfel încât armonia sa nu poata fi deranjata. Mai presus de toate observăm ca cu aceste ocazii de inchinare se păstreaza slujba Cuvântului, astfelîncât oamenii se pot aduna pentru a auzi Cuvântul, să învețe, să il cunoasca pe Dumnezeu, să se roage împreună pentru orice nevoie și să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru binecuvântările sale. Cred că acesta a fost motivul principal pentru care, părinții Bisericii au instituit sarbatorile Bisericii” (Martin Luther, Comentariu la Galateni)

Un lutheran evanghelic nu va face niciodata reguli pe care Cuvântul lui Dumnezeu nu le face. Un evanghelic lutheran este un crestin centrat pe Sfanta Evanghelie.

Spiritul misionar

Un lutheran confesional este un crestin misionar. Lutheranii nu vor ascunde binecuvantarile lui Dumnezeu ci le va raspandi celor din jur. Spiritul misionar are doua mari laturi. O prima latura consta in apararea adevarului de cei care doresc sa il compromita, ce-a de-a doua latura este aceea de raspandire a adevarului. Totusi, trebuie sa recunoasctem ca in zelul evanghelicilor lutherani de a menține puritatea doctrinei, intr-o oarecare masura s-a compromis cea de-a doua latura, anume angajamentul catre misiunea in lume. Exista o viziune destul de periculoasa in sanul multor Biserici Evanghelice Lutherane unde prospera conceptul conform caruia: "nu trebuie să ne facem griji cu privire la evanghelizare. Dumnezeu ii va duce, cu siguranta, pe aleșii lui în cer". Acest lucru este cat se poate de adevărat, desigur dar Isus este cel care ne spune: "Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor, iar apoi va veni sfârșitul" (Matei 24:14). Mantuirotul nu spune ca Evanghelia va fi predicată ci ca Evanghelia trebuie să fie predicata, adica la imperativ. Prin predicarea Evangheliei, Dumnezeu isi aduna alesi, iar noi suntem cei care trebuie sacontribuim la aceasta lucrare. Acest lucru se va întâmpla. Dumnezeu va face să se întâmple predicarea Evangheliei cu noi sau fără noi. Din acest motiv, sarcina noastra misionara este cu atat mai valoroasa pentru noi. Daca noi nu vom misiona, Dumnezeu va ridica pe altii care sa o faca. Lutherani confesionali se vor implica sa mărturiseasca Evanghelia, si vor face acest lucru cu mare bucurie. Pentru noi, faptul ca suntem folositi de catre Domnul nostru în lucrarea sa plină de har de a aduna în aleșii lui prin Evanghelie este un mare privilegiu!

Iata ce afirma „Confesiunile de Credinta Lutherane” : „este intenția noastră aceea de a da mărturie în fața lui Dumnezeu și tuturor oamenilor care sunt în viață astăzi dar si celor care vor veni după noi. In aceasta vom apărea în fața judecății tronul lui Isus Cristos, prin harul lui Dumnezeu, cu inima neînfricata și astfel vom da seama de credința noastră, și nu vom avea nici secret” (Formula Concordului, Declarația Solida, articolul 12)

Un articol de Sorin H. Trifa