Ganduri despre revenirea lui Isus Cristos

Data postării: 14.09.2015 14:37:48

Privind in jurul nostru, lumea ultimului deceniu este plina de tot felul de idei si predictii legate de sfarsitul istoriei. In astfel de conditii, o intrebare devine din ce in ce mai legitima. Cat de aproape suntem noi astazi de sfarsitul lumii? In randurile care urmeaza, vom incerca, sumarizat, sa expunem invatatura pe care Sfanta Scriptura ne-o prezinta cu privire la vremea sfarsitului, doctrina care face parte din corpusul dogmatic al Bisericii Evaghelice Lutherane.

Este imposibil ca un om sa poata sa raspunda in mod categoric la intrebarea “cand vine sfarsitul lumii?”. Insusi Domnul nostru Isus Cristos raspunde la o astfel de intrebare pusa de catre ucenici: “despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”. Sfanta Scriptura ne avertizeaza asupra faptului ca nu trebuie sa avem sub nici o forma dorinta de a stabili un moment la care va reveni Domnul Isus Cristos. Orice astfel de efort nu ne poate conduce decat la afirmatii eretice. Cu toate acestea, Sfanta Scriptura ne invatata sa fim intotdeauna pregatiti pentru revenirea in glorie a Mantuitorului nostru (Matei 24:33 si 42-44; Luca 21:28 si Tesaloniceni 5:1-6). Bunul Dumnezeu nu ne-a lasat cu totul necunoscatori cu privire la vremea sfarsitul. El ne-a pus la dispozitie o serie de semne cu scopul de a ne pregati pentru momentul glorios, dar nicidecum cu scopul de a ne face sa stabilim date exacte pentru acest eveniment. Semnul distinctiv al revenirii in glorie a lui Isus Cristos este reprezentat de predicarea Evangheliei lui Isus Cristos la toti oamenii de pe pamant. Domnul Isus Cristos afirma ca „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul” (Matei 24:14; vezi si Marcu 13:10). Timpul scurs intre nasterea Domnului Isus Cristos si revenirea Sa in glorie este un timp de misiune, un timp in care bunul Dumnezeu ii cheama pe toti oamenii pentru mantuire. Exista insa in Sfanta Scriptura prezentate si alte semne care vor caracteriza vremea sfarsitului semne care, in mod special vorbesc despre judecata lui Dumnezeu. Vorbim despre razboaie, cataclisme naturale, foamete extinsa si epidemii (Matei 24:6-8; Marcu 13:7-8; 2 Cronici 15:6). Toate aceste evenimente ne readuc in memorie faptul ca lumea in care traim se afla sub blestemul lui Dumnezeu datorat pacatului si ele arata faptul ca pamantul se afla jub mania lui Dumnezeu. Toate aceste semne sunt semnale care ne spun ca este necesar ca oamenii sa se pocaiasca (Luca 13:3-5; Apocalipsa 9:20-21 si 16:9). Crestinii sunt indrumati de catre Dumnezeu sa priveasca aceste semne ca fiind „durerile nasterii” unei lumi noi (Romani 8:22; Matei 24:8; Apocalipsa 21:1-4) si acest lucru trebuie sa fie o binecuvantare pentru noi chiar si in mijlocul suferintei pentru ca aceste semne implinesc promisiunea lui Dumnezeu. Cristos insusi ne spune ca lumea nu se va opri din impotrivirea fata de Dumnezeu si, in consecinta, persecutiile impotriva crestinilor nu vor inceta sa existe. Din acest motiv, suntem incurajati sa rezistam acestor persecutii pana la sfarsit si mai mult decat atat, prin Duhul Sfant, Dumnezeu promite sa ne dea puterea de a face acest lucru (Matei 24:9; Marcu 13:9-13; Luca 21:12-19).

Despre revenirea glorioasa a Domnului nostru, Sfanta Scriptura ne spune urmatoarele. Isus Cristos se va intoarce in mod vizibil pentru absolut toti oamenii (Fapte 1:11; Matei 24:27-30; Luca 17:22-24 si 21:27-35; Marcu 13:24-26 si 14:62; Apocalipsa 1:7). Aceasta revenire va fi una in slava, Mantuitorul nostru revenind pe pamant in compania ingerilor sfinti (Matei 13:39; 16:27; 24:30-31 si 25:31; 2 Tesaloniceni 1:7; Apocalipsa 19:11-14; Tit 2:13; Iuda 14.21). Revenirea in slava a Domnului Isus Cristos va fi insotita de invierea trupeasca a tuturor mortilor. Credinciosii vor fi ridicati pentru mantuire in timp ce necredinciosii vor avea parte de condamnarea vesnica (Ioan 5: 27-29 si 6:39-40,44,54; Apocalipsa 20:11-15; 1 Corinteni 15:12-57; Daniel 12:1-2). Toti credinciosi, fie ca au fost in viata, fie ca au fost inviati, se vor intalnii cu Isus Cristos in vazduh (1 Tesaloniceni 4:13-17). Cu aceasta ocazie, moartea va fi distrusa complet (1 Corinteni 15:15 si 54-57; Apocalipsa 20:14). Isus Cristos va judeca pe toti oamenii (Matei 25:31-46; Ioan 5:27; Fapte 10:42 si 17:31; Romani 2:16; 2 Timotei 4:1 si 8; Iuda 14-15; Apocalipsa 20:11-15). Asa cum spuneam, toti cei credinciosi vor avea parte de rasplata vietii vesnice in timp ce toti aceia care s-au dovedit necredinciosi vor avea parte de pedeapsa eterna in Iad (Matei 25:31-46; 1 Petru 1:4-7 si 5:4; 1 Ioan 3:2; Evrei 9:28; 2 Corinteni 5:10; 2 Tesaloniceni 1:6-10). Satan si Anticristul vor avea si ei parte de pedeapsa eterna (2 Tesaloniceni 2:8; Apocalipsa 12:10-11). Reintoarcerea lui Cristos in glorie va fi urmata de un cer nou si un pamant nou. In nici un loc, Sfanta Scriptura nu vorbeste despre existenta unui „mileniu” sau a unei perioade de o mie de ani in care Cristos va conduce un regat pamantesc.

In lumea crestina exista o varietate de intepretari legate de sfarsitul lumii. Dintre acestea, trei sunt cel mai des intalnite si fac obiectul desbaterilor si studiului telogic. Milenismul este una dintre aceste interpretari, o teorie care presupune ca vor exista o mie de ani de domnie a lui Isus Cristos aici pe pamant, timp in care lumea va cunoaste o perioada de pace atat spirituala cat si fizica. O a doua intepretare este cea a premilenismului dispensational, o interpretare care imparte istoria acestei lumi in dispensatiuni sau ere distincte. O dispensatiune tine de exemplu de la creatie si pana la caderea in pacat. Aceasta teorie sustine faptul ca Dumnezeu lucreaza prin diverse perioade istorice iar finalul acestei lumi va fi caracterizat e o serie de lupte dramatice pe pamant dupa care Isus Cristos se va intoarce si isi va distruge dusmanii stabilind o imparatie de o mie de ani pe pamant, timp in care se va reconstrui Templul din Ierusalim. O alta interpretare este premilenismul istoric. Aceasta sustine ca revenirea in glorie a lui Isus Cristos va fi caracterizata de o tribulatie, o mare suferinta, care va afecta omenirea. Cristos va reveni in glorie, ii va lua cu el pe cei mantuiti, va inlantui pe Satana si pe Anticrist si va stabili o imparatie terestra de o mie de ani. Dupa aceasta perioada, Satana va fi eliberat pentru putin timp, perioada in care acesta, impreuna cu toti cei necredinciosi, care vor invia cu aceasta ocazie, vor porni intr-o ultima batalie impotriva lui Cristos. Dumnezeu va distruge pe Satana si ii va condamna pe cei necredinciosi la iadul etern iar cei credinciosi vor ramane cu Domnul pentru eternitate. Postminenismul este o teorie care afirma ca Isus Cristos se va intorce dupa ce, timp de o mie de ani, pamantul va cunoaste o perioada de pace si de prosperitate spirituala. Amilenismul este teoria care afirma ca nu va exista o astfel de mie de ani distincta de pace si prosperitate pentru Biserica nici inainte si nici dupa revenirea in glorie a lui Isus Cristos. Conform acestei gandiri la care si teologia evanghelica lutherana a aderat, afirma ca nu exista nici un fel de argument in Sfanta Scriptura pentru existenta unui mileniu terestru in care Isus Cristos sa domneasca fizic pe pamant. Mai mult, Isus Cristos insusi spune ca „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36) iar Sfanta Scriptura ne mai invata ca adevaratii crestini se afla in asteptarea unui „cer nou si un pamant nou” (2 Petru 3:13) ci nu in asteptarea unei prosperitati pe acest pamant.

Sfanta Scriptura ne invata ca Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa vina la credinta si, prin Isus Cristos, sa fie mantuiti si sa traiasca fiecare dintre ei in asteptarea revenirii in glorie a Fiului Sau. Domnul ne spune: „vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru” (Matei 24:42). Sfantul Apostol Pavel ne sfatuieste sa ramane in alerta si pregatiti pentru intalnirea cu Isus Cristos (1 Tesaloniceni 5:6) iar Sfantul Apostol Petru ne invita sa ne rugam pentru ca: „după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace (1 Petru 3:13-14).

Apropierea acestui sfarsit al lumii trebuie sa ii determina pe crestini, si implicit pe Biserica Evanghelica Lutherana, sa se concentreze asupra implinirii poruncii Domnului nostru care spoune: „duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:19-20). In aceasta lucrare importanta, Dumnezeu ne promite sa fie cu noi pana la sfarsit, acest lucru fiind foarte incurajator in efortul nostru de a duce vestea cea buna la toti oamenii, indiferent de etnie sau limba. Revenirea lui Cristos in gloria va avea loc atunci cand Evanghelia va ajunge la toti oamenii. Noi, in calitatea de credinciosi, avem promisiunea iertarii pacatelor, promisiunea invierii si a vietii vesnice. Desi nu ne incapataman sa calculam finalul lumii, noi traim in asteptarea acestuia fiind plini de credinta in faptul ca revenirea lui Cristos reprezinta invierea noastra in vederea vietii vesnice. Asteptarea noastra nu trebuie insa sa fie una pasiva ci una cu atat mai activa cu cat stim, pe baza semnelor, ca revenirea lui Cristos este aproape. Umanitatea are nevoie de misiune crestina, oamenii au nevoie sa il cunoasca pe Cristos, sa se converteasca, sa primeasca iertarea pacatelor si sa traiasca in comuniune cu Dumnezeu si cu Biserica Sa. Deaceea, misiunea este si trebuie sa fie in prim-plan pentru Bisericile Evanghelice Lutherane de pretutindeni si aceste Bisericii ale lui Cristos trebuie sa implineasca porunca Stapanului sfant: : „duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile”, indiferent de etnie sau limba vorbita.

Un articol de Sorin H. Trifa