Introducere in doctrina Sacramentelor

Data postării: 13.10.2014 07:24:59

Doresc in aceasta dimineata, sa discutam pentru doar cateva minute despre ceea ce Biserica intelege prin Sacramente, la general. Aceste Sacramente reprezinta repere foarte importante pentru Biserica noastra in mod special pentru faptul ca noi definim Biserica Evanghelica Lutherana ca fiind o Biserica sacramentala.

Pentru inceput, va invit sa reflectam impreuna asupra cuvantului “sacrament”. Acest cuvant nu apare deloc in Sfanta Scriptura. Cuvantul “sacrament” a aparut in crestinism cu mult timp in urma, undeva in jurul anilor 300, dar acest lucru nu trebuie sa ne alarmeze atat timp cat noi avem o intelegere biblica sanatoasa a acestui termen. Pentru Dumnezeu, noi crestinii folosim mai multe definitii, cel putin una dintre ele neexistand in Sfanta Scriptura. Cu toate ca nu exista in Sfanta Scriptura, aceasta modalitate de al definii pe Dumnezeu, este acceptata universal de catre crestini. Este vorba despre expresia: “Trinitate”. Credinta in Dumezeul triunic reprezinta fundamentul crestinismului, iar toti aceia care pun la indoiala aceasta credinta sunt declarati eretici. Acest lucru este posibil deoarece, desi nu regasim cuvantul “Trinitate” in Sfanta Scriptura, noi il intelegem absolut perfect din intregul continut al Cartii Sfinte. In Biblie citim despre Dumnezeu Tatal, despre Dumnezeu Fiul si despre Dumnezeu Duhul Sfant si astfel intelegem, din paginile Sfintei Scripturi, aceasta doctrina de baza a crestinismului. In consecinta, nu avem nici un motiv sa ne panicam in legatura cu faptul ca expresia “sacrament” nu se regaseste in Sfanta Scriptura, in conditiile in care nici expresia care defineste una dintre cele mai importante doctrine ale Bisericii Crestine nu se regaseste nici ea in Biblie.

De unde vine, asadar, cuvantul “sacrament”? A existat un parinte al Bisericii Primare, pe nume Ieronim care a trait in secolul al 4-lea. Acesta a devenit celebru prin faptul ca a realizat prima traducere integrala a Sfintei Scripturi in limba latina, traducere cunoscuta sub numele de “Biblia Vulgata”. Traducerea Sfantului Ieronim a fost versiunea comuna a Cuvantului lui Dumnezeu pe tot parcursul Evului Mediu, pana la Reforma Protestanta. In cadrul acestei versiuni, ori de cate ori a intalnit cuvantul grecesc “Mysterio”, Sf. Ieronim l-a tradus folosind cuvantul “Sacrament”.

Retineti, va rog, urmatorul aspect important. In Noul Testament, expresia “Mysterio” se refera, in mod general, la Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Cu alte cuvinte, noi nu am fi cunoscut absolut nimic despre modul in care Dumnezeu ne-a salvat in Isus Cristos daca El insusi nu ne-ar fi facut cunoscut acest lucru. Inainte ca Dumnezeu sa ni se reveleze, totul era pentru noi un mister.

Spuneam faptul ca Sf. Ieronim, ori de cate ori a intalnit termenul “Mister” l-a tradus folosind expresia in limba latina: “Sacramentum”. In consecinta, putem sa spunem ca in intelesul ei general, expresia “Sacrament” se refera la Evanghelia lui Isus Cristos. De-a lungul secolelor insa, expresia “Sacrament” a fost limitata la Sfantul Botez si la Sfanta Cina, adica de la Evanghelie in general la actele Sfinte in special. Acest lucru nu este suprinzator deoarece sfintele acte ale Botezului a Cinei Domnului sunt in sinea lor Evanghelie impreuna si alaturi de Cuvantul Sfant, deoarece principala binecuvantare a Botezului si a Sfintei Cine, este, asa cum vom vedea mai tarziu, iertarea pacatelor.

Acum, dupa ce ne-am lamurit cu privire la cuvantul “Sacrament” si la ceea ce trebuie noi sa intelegem prin acest cuvant, o sa va retin atentia pentru a trece in revista ce este un Sacrament in teologia evanghelica lutherana. In primul rand, un Sacrament trebuie sa fie instituit de catre Isus Cristos. In acord cu aceast prim criteriu, stim cu toti ca atat Sfantul Botez cat si Sfanta Cina au fost instituite de catre Mantuitorul nostru Isus Cristos. Un al doilea criteriu este acela conform caruia un Sacrament trebuie sa contina un element vizibil. In cazul Sfantului Botez, elementul este apa utilizata iar in cazul Sfintei Cine elementele vizibile sunt painea si vinul cu care are loc impartasirea. Cel de-al treilea criteriu necesar pentru a definii un Sacrament, si totodata un aspect deosebit de important, este acela de a contine promisiunea lui Dumnezeu cu privire la iertarea pacatelor. Aceasta promisiune de iertare a pacatelor trebuie sa fie atasata elementelor vizibile pe care le contine un Sacrament.

Asadar, pe scurt, definitia Biblica a unui Sacrament este aceea conform careia acesta este un act sfant instituit de catre Domnul nostru Isus Cristos cu scopul de a trezi și întări credința celor care uzează de acesta, continand elemente vizibile carora le este atasata promisiunea lui Dumnezeu cu privire la iertarea pacatelor. Aceasta promisiune continuta în cadrul Sacramentului nu semnificã doar o promisiune legatã de viitor ci contine mântuirea oferita noua în prezent, o fãgãduintã nemijlocitã facutã de Dumnezeu cãtre toti participantii la acest rit sacru.

Aflat pe patul de moarte, marele reformator german, Martin Luther afirma următorul lucru prin intermediul căruia dorea să ofere o definiție ușor de înțeles pentru Sacramente: “[Sacramentul este] un semn vizibil al intenției divine. El ne arată spre Cristos și spre chipul Său, dându-ne puterea să spunem când stăm în fața morții, a păcatului, a iadului: “Dumnezeu a promis și în sacramentele Sale mi-a dat un semn sigur al harului Sau…acest semn și promisiune a mântuirii mele nu mă va minți și nu ma va înșela. Dumnezeu este Cel care a promis și El nu minte”. Această afirmație aparține nu doar unui teolog matur ci unui om care se afla pe patul de moarte, unui suflet disperat care se agăța prin credință de promisiunea Mântuitorului său. Martin Luther asocia eficacitatea sacramentelor nu neapărat de credința celui care le primea cât de promisiunea lui Dumnezeu., fara sa intelegem aici faptul ca nu ar fi necesara credinta celui care primeste Sacramentul ci trebuie sa intelegem ca nu calitatea acesteia conteaza.

Privitor la Sacramente, crestinismul se confrunta cu mai multe controverse. Una dintre aceste controverse se leaga de numarul de acte sacre care indeplinesc criteriile unui Sacrament. Biserica Romano-Catolica si Bisericile Ortodoxe admit existenta a unui numar de sapte Sacramente: Botezul, Sfanta Cina, Confirmarea, Casatoria, Spovedania sau Confesarea, Ungerea celor bolnavi si Preotia sau hirotonirea. In contrast, Biserica Evanghelica Lutherana admite doar doua dintre aceste acte sacre ca fiind Sacramente, mai precis Sfantul Botez si Sfanta Cina.

In ceea ce priveste confirmarea, spunem ca Bisericile Evanghelice Lutherane practica acest act. Copiii nostrii sunt educati din punct de vedere spiritual de catre slujitorii Bisericii astfel incat acestia sa cunoasca invatatura si practicile Bisericii noastre si prin intermediul unei ceremonii speciale ei sa intre in Biserica si sa poata participa la prima lor impartasanie. Cu toate ca practicam acest act, noi afirmam ca nu exista vreo dovada in Sfanta Scriptura pe baza careia sa afirmam ca un astfel de act ar fi fost instituite de catre Mantuitorul nostru. Biblia ne vorbeste despre binecuvantare si despre punerea mainilor insa nu regasim expusa o porunca in legatura cu actul confirmarii. Din acest motiv, Biserica Evanghelica Lutherana nu vede confirmarea drept un Sacrament.

Casatoria este in schimb un act instituit de catre Dumnezeu care cuprinde elemente vizibile, daca ne referim la barbat si femeie. Cu toate acestea, Biserica noastra nu considera casatoria ca fiind un Sacrament deoarece nu exista nici un fel de indiciu in Sfanta Scriptura conform caruia, prin casatorie, Dumnezeu sa promita iertarea pacatelor celor doi soti. Deci, actului casatoriei ii lipseste cel de-al treilea criteriu care defineste un Sacrament. Asadar, noi acceptam casatoria ca fiind o institutie Divina dar nu un Sacrament.

Referitor la ungerea celor bolnavi, nu gasim in Sfanta Scriptura nici un fel de porunca din partea lui Cristos cu privire la instituirea unui astfel de act ci doar o referinte in Epistola lui Iacov cu privire la practicarea acestuia in Biserica Primara. Din acest motiv, Bisericile Lutherane nu se opun practicarii unui astfel de act, nu se opun rugaciunilor pentru cei bolnavi si nici chiar ungerii acestora cu ulei, insa Biserica noastra nu recunoaste acest act ca fiind un Sacrament deoarece Isus Cristos nu ne-a vorbit despre el.

Despre ordinarea preotilor, Biserica Evanghelica Lutherana nu considera faptul ca preotii, sau oricare alti slujitori ai Bisericii, ar beneficia prin ordinare de vreun har special, diferit de harul primit de credinciosii neordinati. Preotii si mirenii beneficiaza de o egala iertare a pacatelor din partea lui Dumnezeu.

Despre spovedanie, pe care o mai cunoastem si sub numele de confesare sau penitenta, Biserica Evanghelica Lutherana are o pozitie aparte fata de alte Biserici Protestante. Nu de putine ori, lutheranii au vazut si inca vad acest act ca fiind cel de-al treilea Sacrament al Bisericii lui Cristos. Acest act a fost instituit de Cristos, care ne indruma in repetate randuri sa ne marturisim pacatele si sa cautam iertarea, iar acestui act ii este atasata promisiunea lui Dumnezeu cu privire la iertarea acestor pacate. Problema ridicata in cazul spovedaniei este daca exista sau nu semnul vizibil al acestui Sacrament. Despre spovedanie nu vom vorbi astazi mai mult. Vom detalia acest subiect chiar in prelegerea urmatoare deoarece spovedania si oficiul cheilor este o parte importanta a Micului Catehism al lui Martin Luther si o practica importanta a Bisericilor Evanghelice Lutherane.

O intelegere corecta a conceptului de Sacrament este importanta pentru ca noi sa putem sa putem intelege doctrina Lutherana a Sfintei Cine, despre care vom discuta in urmatoarele prelegeri.

Fie ca bunul Dumnezeu sa ne deschida inimile si minte, sa intelegem si sa primim prin credinta invatatura cuprinsa in Cuvantul Sau Sfant si sustinuta de Biserica lui Cristos pentru al ne inchina si glorifica pe Mantuitorul nostru in conformitate cu modul in care Acesta ne-o cere.

Un articol se Sorin H. Trifa