Muntele lui Dumnezeu și Biserica lui Cristos, Ioan 6,1-15

Data postării: 24.03.2020 06:26:35

Duminica Laetare, a treia Duminică din Post. Predică Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Iubiți credincioși, în mila lui Dumnezeu, am ajuns astăzi în cea de-a patra Duminică a Postului Mare, zi care, în calendarul Bisericii noastre, poartă numele de Duminica Laetare. Expresia Laetare se traduce în limba română prin cuvântul ”bucură-te” și regăsim acest termen, de exemplu în Isaia 66:10, acolo unde, în limba română, citim: ”bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi înveseliţi-vă cu el”. În mila lui Dumnezeu, în Duminica Laetare suntem la doar trei Duminici distanță de sărbătoarea învierii Domnului Isus Cristos, sărbătoarea pe care o vom celebra la 12 Aprilie. Predica din această Duminică este fundamentată pe textul din Ioan 6:1-15.

„¹După acestea, Isus a trecut pe malul [celălalt] al Mării Galileii sau a Tiberiádei. ²Îl urma o mulţime mare, pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii. ³Isus a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. ⁴Iar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. ⁵Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea la el, Isus i-a zis lui Fílip: „De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?”. ⁶Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea să facă. ⁷Fílip i-a răspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinári ca să ia fiecare câte puţin”. ⁸Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Símon Petru, i-a zis: ⁹„Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?”. ¹⁰Isus a zis: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!”. În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. ¹¹Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit [fiecare]. ¹²Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!”. ¹³Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz. ¹⁴Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: „Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!”. ¹⁵Aşadar, cunoscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur”

Dragii mei, Duminica aceasta, Duminica Laetare este ziua care marchează jumătatea sezonului de Post. Este o perioadă cu totul specială prin care trecem nu doar noi ci întreaga omenire. Știm că din cauza faptelor noastre rele, noi merităm pedeapsa lui Dumnezeu pentru veșnicie, de aceea, nu avem nici un motiv să ridicăm glasul la Dumnezeu cu privire la ceea ce ni se întâmplă. Dar, dragii mei, Dumnezeu, în înțelepciunea sa infinită, folosește toate aceste situații dificile spre binele nostru etern. Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”ştim că toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică al celor care sunt chemaţi după planul lui” (Rom.8,28). Poate o să vă întrebați cum este posibil un astfel de lucru. Dragii mei, Dumnezeu vrea ca noi să ne întoarcem de la păcatul nostru, el vrea ca noi să ne întoarcem la El. Dumnezeu vrea ca noi să ne bazăm credința pe Cuvântul său, să fim perseverenți în această credință și să căutăm mila lui prin rugăciune și să avem privirea mereu fixată la el. Vedeți, atunci când viața merge bine și fericirea pare neumbrită, tindem să uităm cât de multă nevoie avem de Dumnezeu și de harul lui salvator. Dar atunci când necazul vine, așa cum se întâmplă acum în toată lumea, sufletul omului se smerește pentru că omul își aduce aminte că numai prin grija lui Dumnezeu poate să depășească astfel de obstacole. Astfel, prin faptul că permite să trecem prin astfel de necazuri, Dumnezeu ne readuce la El, întărind astfel credința noastră și făcându-ne să așteptăm în smerenie mila lui

Dragii mei, Domnul Isus Cristos spune: ”Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă” (Mt.11,28). Dar unde se găsește această milă a lui Dumnezeu? Unde poate omul să meargă pentru a găsi odihnă și adăpost împotriva diavolului și a lumii acesteia plină de amenințări. Care este locul unde putem să găsim eliberarea pe care Dumnezeu ne-o aduce prin Evanghelia Domnului Isus Cristos. Unde este acel loc în care Dumnezeu ne împrospătează și ne întărește atunci când călătoria prin această viață devine atât de obositoare și de împovărătoare?

Dragii mei, răspunsul este unul singur. Acest loc este aici, în Biserica lui Cristos! Aici este locul unde Domnul nostru Isus Cristos vine să se întâlnească cu noi. Pericopa din această Duminică ne spune faptul că: ”Isus a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui”. Dragii mei, Biserica lui Cristos este muntele pe care Domnul Isus Cristos ne cheamă pentru a ne odihni, pentru a conversa cu el și pentru a primi mângâiere. Biserica este locul unde Domnul ne vorbește din Evanghelia sa iar acesta este o hrană cu adevărat sănătoasă pentru noi. Este exact ceea ce noi avem nevoie pentru a ne întări. Biserica este locul despre care Sfântul Împărat David vorbește când spune: ”Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă [de nimic]; el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă, îmi înviorează sufletul” (Ps.23,1-3). Aici, în Biserica lui Cristos, la liturghia divină, este locul unde Domnul nostru ne hrănește cu o hrană care ne aduce viața veșnică, aici este locul pășunilor verzi și a apelor de odihnă.

Pericopa din această Duminică ne spună că este timpul ca noi să nu mai privim spre situația disperată în care ne aflăm, să nu mai privim la lipsurile cu care ne confruntăm, să nu ne mai plângem de milă ci, dragii mei, ne spune că este timpul să în căutăm pe Domnul după cum ne spune Sfântul Profet Isaia: ”căutaţi-l pe Domnul cât timp se lasă găsit, chemaţi-l cât timp este aproape!” (Is.55,6). Cu blândețe dar cu fermitate, Evanghelia lui Cristos ne transformă și ne întoarce la Domnul nostru. Domnul nostru Isus Cristos este aici, în Sfânta sa Biserică, împreună cu toți sfinții lui, din toate timpurile și din toate locurile, cu sfinții îngeri și arhangheli. El stă aici pentru ca el vrea ca să ne salveze și să ne dea reîmprospătare și speranță.

Evanghelia din această Duminică ne vorbește despre modul în care Domnul Isus Cristos a hrănit 5.000 de oameni în pustiu. Este vorba despre o hrănire supranaturală, una miraculoasă. Domnul Isus Cristos îi trimisese deja pe Sfinții săi Apostol să predice Evanghelia sa și să facă minuni. Sfântul Ioan Botezătorul tocmai fusese martirizat de Împăratul Irod iar sărbătoarea Paștelui era aproape. Nu este de mirare că mii de oameni veneau la Isus pentru că nădăjduiau să găsească la el alinare pentru suferințele lor. Astfel, îl găsim în pericopa noastră pe Isus înconjurat de peste cinci mii de oameni, pentru că Scriptura ne vorbește doar de numărul bărbaților prezenți. Sfântul Evanghelist Marcu descrie situația astfel: ”[Isus] a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe” (Mc.6,34). În această situație, Domnul Isus Cristos predică Evanghelia, vindecă bolnavii și aduce speranță. Timpul însă trece iar oamenii aceștia ajung într-o situație foarte dificilă pentru că, lipsiți de alimente, cel mai probabil au devenit foarte înfometați. Disperați și nevoiași, oamenii aceștia nu mai au nici un fel de speranță și privesc la Domnul Isus Cristos pentru a primi ceea Domnul avea să le dea. Și tocmai acest lucru le dă Cristos. Domnul spune: ”Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată.” (Io.6,35) iar mai apoi spune: ”Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (Io.6,51).

Dragii mei, acesta este mesajul pe care Domnul nostru l-a predicat mulțimii, nu numai prin cuvinte ci și prin acțiuni. Evanghelia ne spune că el i-a vindecat pe bolnavi și a hrănit întreaga mulțime într-un mod abundent folosindu-se doar de cinci pâini și doi pești. Iubiți credincioși, aici, în Biserica lui Cristos, Domnul Isus Cristos ne predică același mesaj și nouă și face acest lucru la fel ca și în pericopa din această Duminică. Domnul nu vine la noi doar cu Cuvântul său ci și cu minunea Sacramentului Altarului în care Domnul spune: „Acesta este Trupul Meu și acesta este Sângele Meu pentru iertarea păcatelor” (conf. 1Cor.11). Dumnezeu ne hrănește și pe noi în mod miraculos cu adevăratul său trup și adevăratul său sânge.

Acum, desigur, diavolul aruncă tot ce are mai urât împotriva lui Cristos, a Cuvântului său și a ceea ce Cristos face pentru noi. Diavolul se opune ca noi să avem parte de pâinea vieții, de trupul și de sângele lui Cristos prin care noi primim viața veșnică. Diavolul încearcă să ne polueze mintea și sufletul cu tot felul de minciuni și, foarte evident în acest moment, cu multă panică. Scopul lui este acela de a ne despărți exact de ceea ce el bine știe că ne aduce viață veșnică, de tot ceea ce Domnul face pentru noi în Sfânta sa Biserică.

Dragii mei, în ciuda eforturilor diavolului, Dumnezeu nu renunță niciodată la a ne chema la el cu cuvintele: ”Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă” (Mt.11,28). Domnul nu se oprește niciodată în a ne chema la masa lui așa cum nu ezită niciodată să îi asculte pe aceia care strigă la el, încrezându-se în promisiunile sale. Domnul nu își întoarce fața de la noi și nici nu ne lasă să rătăcim în durere prin această lume. Domnul Isus Cristos ne spune astfel: ”Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie înainte ca să-i cereţi!” (Mt.6,8). Domnul știe despre toate lucrurile cu care ne confruntăm. El știe în ce fel de lume ne trăim viața. El știe cu ce pericole ne confruntăm clipă de clipă. El știe câtă spaimă există în aceste momente în sufletele noastre. O spaimă pe care lumea acesta nu o poate alina sub nici o formă ci doar să o amplifice de la o zi la alta. Nu există o pâine adevărată în lumea acesta care să sature foamea cu care ne confruntăm fiecare dintre noi. De aceea Cristos ne cheamă la el, pentru că el este cel care ni se dă nouă! Cristos ne cheamă să ne hrănească cu sine însuși, aici la Altarul Sfintei sale Biserici.

Dragii mei, știu că situația în care această lume se află în prezent reprezintă poate cea mai mare încercare din viața multora dintre noi. Este greu și împovărător mai ales faptul că în acest moment, lumea acesta nu reușește să ne comunice nici un fel de mesaj de speranță. În fiecare zi, la TV sau pe internet nu descoperim decât mesaje din ce în ce mai înspăimântătoare. Nu știm cât va ține această stare de fapt și cât de adânc va deveni întunericul care s-a abătut asupra acestei lumi. Mai noi, o altă sursă de disperare a apărut, anume că nu știm nici măcar ceea ce se va întâmpla cu lumea după această epidemie datorită crizei economice fără precedent care începe să se conture la orizont. Este o cruce grea care ne-a fost dată să o purtăm. Dar nu uitați faptul că Domnul Isus Cristos a purta o cruce infinit mai grea decât aceasta. Asta pentru că crucea lui a cuprins în ea toate aceste cruci ale noastre. Și a purtat crucea pentru noi, în locul nostru. Nu uitați că speranța noastră nu stă în noi și nici în lumea acesta. Situația în care ne aflăm ne dovedește mai clar ca niciodată cât de fragili suntem și noi și lumea în care trăim. Lumea noastră cu toată tehnologia ei, cu toată puterea ei financiară, cu toată puterea ei militară a fost realmente zdrobită, din toate punctele de vedere, într-o clipă.

Dragii mei, Dumnezeu permite să trecem prin această situație cu totul specială deoarece vrea să ne învețe câteva lecții. Prima ar fi să nu ne mai încredem în noi înșine și nici în lumea acesta după cum spune Sfântul Împărat David: ”regele nu se salvează prin mulţimea armatei, nici cel viteaz nu scapă prin marea [lui] putere” (Ps.33,16). Apoi, vrea ca noi să mergem la el pentru ca el să ne hrănească cu adevărata hrană pentru viața veșnică. Dumnezeu vrea ca noi să fim dependenți de el ci nu de ceea ce această lume păcătoasă și trecătoare ne oferă. Dumnezeu vrea ca noi să căutăm salvarea la el! Dumnezeu vrea să fie Tatăl nostru la care noi să mergem pentru a primi tot ceea ce ne trebuie pentru această viață pentru că în Cristos, Dumnezeu vrea ca noi să fim copiii lui cei iubiți.

Dragii mei, acesta este mesajul Bisericii lui Cristos la jumătatea Postului Mare. S-ar putea să vă vină greu să fiți fericiți dar acesta este mesajul Evangheliei lui Cristos. Cristos a venit în lumea noastră pentru noi, pentru salvarea noastră și aici, în Sfânta Sa Biserica, Domnul Isus Cristos ne îmbracă în dragostea sa și ne umple sufletul de speranță. De aceea, hrăniți cu Cuvântul Evanghelie, hrăniți cu trupul și cu sângele Domnului, asemenea Sfântului Apostol Paul, avem puterea să spunem: ”în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit. Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.” (Rom.8,37-39)

Amin!.