Pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul; Ioan 2,1-11

Data postării: 19.01.2020 17:51:00

A doua Duminică după Epifanie, Predică Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, am ajuns în cea de-a doua Duminică după Epifaniei, un sezon în cadrul căruia Biserica se concentrează pe acele evenimente din viața Domnului Isus Cristos care îl revelează pe acesta ca fiind Fiul lui Dumnezeu întrupat, Mesia, Mântuitorul cel promis prin prooroci. Continuăm astăzi acest drum al epifaniilor Domnul Isus Cristos îndreptându-ne atenția spre pericopa din Ioan 2:1-11.

“¹În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cána Galileii şi mama lui Isus era acolo. ²A fost chemat şi Isus cu discipolii lui la nuntă. ³Lipsind [la un moment dat] vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu [mai] au vin”. ⁴Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu”. ⁵Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: c”. ⁶Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri. ⁷Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!”. Iar ei le-au umplut până sus. ⁸Atunci le-a zis: „Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!”. Ei i‑au dus. ⁹Când a gustat stolnicul apa devenită vin – şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau – stolnicul l-a chemat pe mire ¹⁰şi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul bun până acum!”. ¹¹Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cána Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el”

În mila lui Dumnezeu, parcurgem astăzi o pericopa foarte cunoscută a Noului Testament. Este vorba despre în prima minune pe care Domnul Isus Cristos a făcut-o, anume aceea de a schimba apa în vin, ajutând astfel un cuplu să se bucure de sărbătoarea nunții lor. Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan este singurul care ne relatează această minunată întâmplare despre care ne spune că reprezintă începutul miracolelor săvârșite de către Isus Cristos.

Cadrul în care se desfășoară această relatare este o nuntă tipic evreiască. Nunta în tradiția poporului Israel reprezintă un eveniment deosebit de important pentru comunitate, motiv pentru care ea se întindea pe un minim de trei zile, în cazul celor cu posibilități materiale reduse și până la șapte zile în cazul celor cu dare de mână. Responsabilitatea organizării nunții îi revenea familiei mirelui iar aceasta trebuia să se asigure că hrana și băutura erau suficiente încât evenimentul să poată dura mai multe zile. În tradiția românească petrecerea de nuntă durează doar o zi dar cei care au trecut printr-o astfel de experiență își amintesc faptul că a fost un eveniment costisitor și foarte obositor. Stresul provine în mod principal din dorința de a avea o petrecere cât mai îmbelșugată, una în care nimic să nu lipsească. Dacă ceva lipsește sau se termină când petrecerea este în toi situația devine una foarte jenantă pentru organizatorii nunții. Exact același lucru se întâmpla și în cadrul nunților evreiești. Să rămâi fără mâncare sau fără băutură reprezenta o rușine care era foarte greu uitată de către comunitate. Spun de către comunitate pentru că, spre deosebire de nunțile moderne în care ne invităm doar rudele sau prietenii apropiați, în tradiția evreiască întreaga comunitate participa la acest eveniment. În consecință, numărul de oameni care luau parte la astfel de petreceri era, în general, unul însemnat. Deci, resursele de hrană și băutură trebuiau și ele să fie unele substanțiale.

La Nunta din Cana Galileei, personajele principale sunt Domnul Isus Cristos, Sfânta Fecioară Maria și ucenicii Domnului. Toate celelalte personaje sunt de ordin secundar. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că: ”la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui” (Io.2,2) și, în versetul anterior, Sfântul Apostol Ioan ne spune că: ”Mama lui Isus era acolo” (Io.2,1). Suntem la momentul de debut al activității Domnului Isus Cristos. Mântuitorul avea deja ucenici și fusese botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul dar nu se descoperise încă oamenilor în predicarea Evanghelie astfel că Isus era o persoană necunoscută în Israel la acel moment.

Faptul că și mama lui era prezentă la nuntă ne îndreptățește să credem că mirii trebuie să fi fost niște apropiați ai familiei lui Isus. Sfânta Fecioară Maria este implicată în mod activ în organizarea acestei nunți iar acest lucru era în sarcina rudelor apropiate. În consecință, nunta acesta trebuie că a avut loc în anturajul familiei lui Isus, mirii fiindu-i, foarte probabil cunoscuți Domnului. Fiind implicată în organizarea acestei nunți, Sfânta Fecioară Maria observă situația cu jenantă în care ajunge această familie. Cu siguranță vorbim despre o familie săracă care nu și-a permis o cantitate mare de vin pentru a fii siguri că el va ajunge din belșug pe tot parcursul nunții. Putem să concluzionam că resursele financiare au fost aproape epuizare de vreme ce nu se ia decizia de se merge și de a se achiziționa în regim de urgență o cantitate suplimentară de vin. Tindem să credem că organizatorii au ajuns într-o situație fără speranță și, în absența unor resurse financiare suplimentare, singurul deznodământ posibil era să sufere rușinea unei nunți nereușite.

Sfânta Scriptură ne spune faptul că Sfânta Fecioară Maria, conștientă de cine este cu adevărat Isus deși acesta nu făcuse nici o minune până atunci, apelează la acesta în speranța că nunta va fi salvată iar organizatorii nu se vor face de rușine. Cuvintele Sfintei Fecioare Maria trebuie neapărat să le memorăm fiecare dintre noi. Sunt niște cuvinte care ar trebui să ne marcheze existența fiecăruia dintre noi: ”să faceţi orice vă va zice” sunt ultimele cuvinte pe care Sfânta Scriptură le amintește ca fiind spuse de către Maica Domnului, dar, în același timp ele reprezintă sumarizarea sfaturilor pe care această minunată și binecuvântată femeie le are pentru fiecare dintre noi, credincioșii din Biserica lui Isus Cristos. Sfânta Fecioară ne îndrumă atenția nu la ea și la rolul ei în planul de mântuire ci la adevăratul nostru salvator care este binecuvântatul ei Fiu. Creștinul credincios este cel care se încrede în Domnul Isus Cristos ca Mântuitor și, respectând sfatul Fecioare Maria, face orice îi spune Domnul Isus Cristos. Oricât de minunată este Sfânta Fecioară, ea nu trebuie să fie focusul nostru ci Isus Cristos pentru că el este unicul nostru Mântuitor și doar la El putem să găsim speranță pentru această viață și pentru cea viitoare. Rolul Sfintei Fecioare a fost acela de a trimite pe oameni la Cristos, adevărata soluție pentru noi, ci nu pentru a fi ea însăși soluția noastră.

Un element de dispută teologică îl reprezintă răspunsul pe care Domnul Isus Cristos îi dă Sfintei sale mame și anume: ”Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul” (Io.2,4). Acest răspuns pare la prima vedere o lipsă de respect din partea fiului față de mama sa. Dar, la o privire atentă, vedem nu este vorba despre așa ceva. Răspunsul lui Cristos ne arată faptul că Mântuitorul acționează în conformitate cu un plan de mântuire stabilit încă din veșnici ci nu la voia întâmplării sau în baza unor emoții umane. În toată existența sa pe acest pământ Domnul Isus Cristos s-a supus planului trasat pentru salvarea omului. Cristos nu acționează în baza a ceea ce oamenii vor ci în baza a ceea ce Dumnezeu a hotărât deja ca El să facă.

Revenind la pericopa noastră, vedem faptul că Isus găsește de cuviință să intervină în această situație. Isus cere servitorilor să umple cu apă niște vase de piatră foarte mari. Scriptura ne spune că a fost vorba despre șase astfel de vase în care se puteau pune aproape trei vedre de apă. Lucrul acesta ne spune că în fiecare vas se puteau pune in jur de 90-100 de litri de apă. Cu siguranță că a fost o muncă dificilă. Să scoți atât de multă apă din fântână trebuie să fi costat un efort major din partea slujitorilor. Apoi, le-a cerut acelorași slujitori să ia din conținutul vaselor respective și să îl ducă la nașul mare. Dragii mei, observați faptul că Isus nu a făcut un spectacol din această minune. De altfel, El nu a făcut nimic, nu a spus nici o vorbă asupra apei și nici nu a făcut anumite gesturi speciale. Doar a cerut ca vasele să fie umplute cu apa iar mai apoi să se ia din conținutul vaselor și să fie dus la invitați. Slujitorii, deși probabil că nu înțelegeau ce se petrece, s-au supus cuvintelor lui Isus. Minunea s-a întâmplat în tot acest timp. Apa pusă de slujitori în vase devenise vin și încă un vin de foarte bună calitate. Iată ce a spus nunul după ce a gustat din vin: ”orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum” (Io.2,9-10).

Avem așadar parte de un gest special pe care Isus l-a făcut pentru ca acesta nuntă să nu devină o nefericire de lungă durată. Dar care a fost motivul real pentru care acest eveniment a ajuns să ne fie relatat în Sfânta Scriptură? Care este rolul și efectul lui în mântuirea noastră? Evanghelia Sfântului Apostol Ioan se încheie cu următoarele cuvinte: ”lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui” (Io.20,31). Acest verset de final ne dezvăluie scopul acestor minuni, acela ca noi să înțelegem faptul că acest om numit Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul nostru iar această înțelegere este deosebit de importantă deoarece în El avem viața veșnică.

Această minune de la Nunta din Cana este o Epifanie a Domnului Isus Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu. El este cel uns, cel care a venit printre noi ca să ridice păcatul lumii. Vedeți, Scriptura ne spune ca nici unul dintre cei care petreceau la această nuntă, inclusiv mirii, nu au știut și nici nu au bănuit ceea ce s-a întâmplat cu adevărat cu băutura. Tot ceea ce ei au observat a fost ca vinul bun a fost lăsat la final în ciuda obiceiului. Scopul real al minunii din Cana nu a fost acela de al revela înaintea nuntașilor pe Isus ca fiind Cristosul lui Dumnezeu. Scopul real al acestei Epifanii îl găsim explicat în ultimul verset al pericopei noastre: ”El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El” (Io.2:11). Așa dar, minunea lui Isus nu a avut doar scopul de a salva o nuntă de la rușine și nici de al revela pe Isus înaintea nuntașilor ci această minune a fost o Epifanie a Domnului înaintea ucenicilor săi astfel încât aceștia să înțeleagă și să creadă faptul că el este Cristosul, Unsul lui Dumnezeu. Minunea acesta le spune ucenicilor faptul că în persoana lui Isus Cristos, natura umană a este unită cu natura divină făcând din el Dumnezeu-om. Acest om simplu la înfățișare este, în realitate, Cuvântul lui Dumnezeu, și, după cum spune primul capitol al Evangheliei Sfântului Apostol Ioan, ”Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl” (Io.1,14).

Dragii mei, același Cristos care în pericopa acesta s-a revelat ucenicilor săi ni se revelează și nouă astăzi ca fiind Mesia, Fiului lui Dumnezeu, în Cuvântul lui Dumnezeu și în Sfintele Sacramente ale Bisericii. În lucrarea de predicare a Evangheliei, Isus Cristos predica Cuvântul lui Dumnezeu și făcea minuni. Același lucru îl face și astăzi în Liturghia Sfintei Sale Biserici. Cuvântul lui Dumnezeu este citit și predicat iar minunea are loc în Sfântul Euharistiei. În apele Sfântului Botez Isus Cristos ne face să fim ai lui, să fim fiii lui Dumnezeu. Promisiunea de iertare a păcatelor prin jertfa lui Cristos este unită cu apa obișnuită și astfel apa obișnuită devine apa Botezului. Botezul nostru este o re-creație și, deci, o minune după cum spune Sfântul Apostol Petru: ”Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul” (1Pet.3:21); pentru ca în Epistola adresată Sfântului Ucenic Tit să citim faptul că botezul este: ”spălarea naşterii din nou” (Tit3:5).

Același lucru este valabil și pentru Sacramentul Euharistiei. Acest Sacrament este un semn al salvării noastre în Cristos. Trupul și sângele lui Cristos cu care ne împărtășim este același trup și același sânge care s-au dat pentru noi la cruce. Ele ne descoperă misterul mântuirii noastre și ne unesc cu Domnul Cristos. Deși acest mister nu ne este la îndemână, nu îl putem explica și nici înțelege, noi îl credem pentru că Domnul Isus Cristos însuși ne spune că trupul și sângele său ne este dat spre iertarea păcatelor.

Dragii mei, deși la Nunta din Cana Isus s-a revelat ucenicilor Săi, prin faptul că Dumnezeu l-a inspirat pe Sfântul Apostol Ioan să scrie această istorioară în Evanghelia sa, această Epifanie a Domnului Isus Cristos devine accesibilă fiecăruia dintre noi. Isus ni se revelează ca fiind Fiul lui Dumnezeu, salvatorul nostru, pregătindu-ne pentru lucrurile minunate la care vom lua parte. Biblia spune că Isus este mirele iar Biserica Sa este Mireasa. Liturghia este petrecerea de nuntă a Mirelui cu Mireasa sa, Sfânta sa Biserica. Cristos însuși se îngrijește ca petrecerea acesta să fie cu adevărat una sfântă și binecuvântată. El este cel care se oferă pe sine însuși în această minunată sărbătoare pentru ca noi să pășim în viața veșnică unde vom sta la masa Domnului pentru eternitate.

Amin!