Sfanta Fecioara Maria, nascatoare de Dumnezeu

Data postării: 14.08.2015 06:18:20

In data de 15 august a fiecarui an, credinciosii evanghelicii lutherani din intreaga lume, impreuna cu cea mai mare parte a crestinatatii (crestinii romano-catolici, ortodoxi si anglicani) o sarbatoresc pe Sfanta Fecioara Maria. Potrivit relatarilor inspirate ale Noului Testament, Sfanta Fecioara Maria a fost o femeie din Nazaret, Galileea, cunoscuta pentru faptul ca a fost mama lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu (Matei 1:16, 18-25 si Luca 1:26-56; 2:1-7).

Evanghelia Sfantului Apostol Matei și Evanghelia Sfantului Luca din Noul Testament o descriu pe Sfanta Maria ca fiind o fecioară (παρθένος) si afirma ca aceasta a rămas însărcinată exclusiv prin lucrarea supranaturala a Duhului Sfânt fara sa fi existat nici o relatie cu un barbat, asa cum este necesar in mod natural. Sfanta Scriptura nu ne spune nimic despre varsta pe care o avea aceasta fecioara,dar din textul in limba greaca intelegem ca ea trebuia sa fie foarte tanara. Din Evanghelii aflam ca Maria a ramas insarcinata pe când era deja logodită cu Iosif și se afla in așteaptarea ritualului de încheiere a căsătoriei, mai precis in asteptarea ceremoniei care le conferea dreptul de a locui impreuna ca sot si sotie. Vestea ca Maria va purta in pantece pe Fiul lui Dumnezeu, conceput in mod miraculos prin Duhul Sfant a fost anuntata Sfintei Fecioare in mod direct de catre Arhanghelul Gabriel care s-a aratat si a dialogat nemijlocit cu Sfanta Fecioara (Luca 1:26-38). Cu aceasta ocazie, ingerul lui Dumnezeu face o afirmatie importanta cu privire la statutul Sfintei Fecioare: „plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1:28). Fecioara din Nazaret a ramas supusa la aflarea acestei vesti, nu acelasi lucru il putem spune despre Iosif, logidnicul Mariei. Acesta, banuind ca Maria l-a inselat si in urma acestui pacat a ramas insarcinata, a hotarat sa se desparta de ea dar, pentru ca o iubea si nu doarea sa o faca de rusine, s-a hotarat sa faca acest gest in mod tainic. Josif, asemenea Sfintei Fecioare, a avut si el o revelatie din partea lui Dumnezeu insa nu un inger i-a purtat mesajul lui Dumnezeu ci revelatia a avut loc printr-un vin in urma caruia barbatul a inteles ceea ce se petrece cu tanara sa sotie si s-a supus acestui plan maret facut de catre Dumnezeu inca din vesnicie.

In relatarile Noului Testament despre viata si activitatea lui Isus Cristos, referintele la Sfanta Fecioara sunt foarte rare. O intalnim pe Sfanta Fecioara la nunta din Caana Galileei, acolo unde ii cere o favoare Fiului sau, o intalnim mai apoi tangential atunci cand Isus Cristos este informat ca mama sa fi fratii sai doresc sa ii vorbeasca iar intr-un final o intalnim la cruce, acolo un Sfanta Fecioara asista indurerata la moartea si ingroparea Fiului sau. Mai apoi, Sfanta Fecioara devine partase la invierea lui Isus Cristos si apare alaturi de Sfintii Apostoli si ucenici in activitatea lor, fiind un membru de baza al comunitatii crestine din Ierusalim. Aceasta este ultima relatate cu privire la Sfanta Fecioara dupa care Sfanta Scriptura nu mai aminteste absolut nimic despre viata, moartea si posibila inviere si inaltare in trup a Sfintei Fecioare, aceste informatii fiind regasite exclusiv in scrierile apocrife, necanonice.

Doctrina despre Sfanta Fecioara Maria reprezinta una dintre doctrinele controversate ale crestinismului, o doctrina care dezbina Bisericile Crestine, trecand de la o atentie exagerata in cadrul Bisericilor Romano-Catolice si Ortodoxe la o ignorare aproape completa in multe dintre Bisericile Independente cu origini protestante, Biserici cunoscute in Romania sub numele de neo-protestante. In lumea crestina, Bisericile Evanghelice Lutherane au o pozitie moderata in ceea ce o priveste pe Sfanta Fecioara Maria, adica se afla intre cei doi poli si, spunem noi, are pozitia corecta cu privire la aceasta invatatura importanta a Bisericii lui Cristos.

In traditia romano-catolica dar si in cea rasariteana, ortodoxa, Sfanta Fecioara Maria este considerata ca ocupand o pozitie aproape de egalitate cu cea a Fiului ei, pozitie pe care nu o are datorita vreunei origini divine ci datorita faptului ca Dumnezeu este cel care i-ar fi oferit aceasta glorie. Prin aceasta invatatura, Biserica Romano-Catolica si Bisericile Ortodoxe afirma faptul ca Sfanta Fecioara Maria are rol de mediator si are capacitatea de a mijloci in numele tuturor acelora care se roaga ei.

In Biserica Romano-Catolica si in Bisericile Ortodoxe, Sfanta Fecioara Maria are unul dintre cele mai importante roluri atribuite in crestinism unei persoane care nu are origini divine. Exista numeroase sarbatori cu referire la Sfanta Fecioara Maria, rugaciuni foarte importante pentru parohie si numeroase practici de venerare atat individuala cat si in grup. Catehismul Bisericii Romano-Catolice afirma faptul ca „devotamentul Bisericii fata de Fecioara Maria este intrinsec cultului crestin”. Astfel, timp de secole, in Biserica Romano-Catolica si in Bisericile Ortodoxe, Sfanta Fecioara Maria a ocupat un loc extrem de important, nu de putine ori, mai insemnat in atentia acordata de catre credinciosi de cat cel al lui Isus Cristos, Fiul ei, ajungandu-se ca oamenii sa se inchine Sfanta Fecioara Maria exact asa cum o fac lui Dumnezeu, multi fiind cei care asteapta de la Sfanta Fecioara Maria izbavirea pe care Sfanta Scriptura o atribuie exclusiv lui Isus Cristos. Despre aceasta situatie, Bisericile Ortodoxe afirma urmatorul lucru: „Sfânta Fecioară Maria [...] este venerată în cultul ortodox ca cea dintâi și cea mai mare dintre toți sfinții, fiind mai cinstită decât heruvimii și mai preamărită fără de asemănare decât serafimii".

De-a lungul secolelor, doctrina despre Sfanta Fecioara a evoluat foarte mult si in anul 1854, Papa Pius al IX-lea a declarat drept doctrina oficiala a Bisericii Romano-Catolice „neprihanita zamislire” sau „conceptia imaculata” despre care se afirma ca „Maica Domnului a fost fără de păcat încă din prima clipă a conceperii ei” fiind neatinsă nici măcar de păcatul originar. In consonanta cu aceasta doctrina, dar cu oarecare retineri, sunt si Bisericile Ortodoxe care afirma ca „prin ocrotirea Duhului Sfant, Maica Domnului n-a savarsit pacate personale, adica n-a activat pacatul stramosesc pana atunci cand, prin coborarea tainica in sanul ei a Logosului divin si prin umbrirea Sfantului Duh acest pacat ereditar i-a fost sters”. Nu putini sunt teologii romano-catolici care considera ca Sfanta Fecioara Maria este, prin adoptie, membra a Sfintei Treimi intrand astfel in marea taina a Dumnezeirii. Conciliului Vaticam II a lasat de inteles ca Sfanta Fecioara Maria este „Mama a Bisericii” (Mater Ecclesiae) si este „impreuna-mantuitoare” cu Fiul sau. Inainte de a inchide prezentarea din punct de verede romano-catolic si ortodox, doresc sa amintesc faptul ca ambele Biserici sustin faptul ca Sfanta Fecioara Maria a ramas vesnic fecioara, in mod miraculos actul masterii neafectand fizic acest atribut. Mai mult, intre Sfanta Fecioara Maria si Iosif nu au existat contacte sexuale, fiii si fiicele despre care aminteste Noul Testament fiind in realitate fie copii ai lui Josif dintr-o casatorie anteriorara si verisori ai Mantuitorului.

La polul opus acestei supra-aprecieti a rolului pe care Sfanta Fecioara Maria il are in crestinism se afla Bisericile cu radacini in Reforma Radicala, in mod special Bisericile cunoscute in Romania sub denumirea de Neo-Protestanta (Biserici Baptiste, Penticostale, Adventiste de Ziua a Saptea, Crestini dupa Evanghelie etc.). Aceste Biserici, de regula, datorita unei atitudini profund anti-catolice, in mod total nejustificat, au dezvoltat o ignoranta cu privire la Sfanta Fecioara Maria. Nu doar ca este respinsa orice pretentie romano-catolica cu privire la Sfanta Fecioara Maria, insa acesti crestini aproape ca nici nu ii amintesc numele celei care l-a nascut pe Mantuitor. Numele de „Sfanta Fecioara Maria” este neutilizat fiind preferata varianta scurta „Maria”. In intelegerea acestor Biserici, Sfanta Fecioara Maria nu a fost fecioara decat pana la momentul nasterii lui Isus, ulteriori ea, pe cale naturala, avand si alti copii cu Iosif. Este respinsa doctrina despre „imaculata conceptie”, doctrina despre invierea in trup si inaltarea Fecioarei la cer si orice alta docrina care afirma un posibil rol de co-mantuitoare a Sfintei Fecioare Maria. Un lucru cu adevatat grav in ceea ce priveste doctrina depsre Sfanta Fecioara Maria este faptul ca Bisericile provenite din Reforma Radicala, mergand pe linia gandirii teologului reformat Huldrych Zwingli, au adoptat o pozitie anti-calcedon, o pozitie nestorianista, si afirma ca Sfanta Fecioara Maria nu este „theotokos” (Θεοτόκος sau Mama lui Dumnezeu) ci ea a dat nastere exclusiv naturii umane a lui Isus Cristos, deaceea este absurd sa afirmam ca Sfanta Fecioara Maria l-a purtat in pantec si l-a nascut pe Dumnezeu.

Asa cum spuneam, Bisericile Evanghelice Lutherane se afla, ca in foarte multe cazuri, la mijloc intre cee doua extreme reprezentate de catre Biserica Romano-Catolica si Bisericile Ortodoxe pe de o parte si Bisericile Neo-Protestante de cealalta parte. Desi exista numeroase polemici, unele dintre ele foarte dure, cu Biserica Romano-Catolica, evanghelicii lutherani au aderat la o parte din doctrina despre Sfanta Fecioara respingand doar acele aspecte care au fost considerate ca fiind impotriva a ceea ce declara Sfanta Scriptura. Evanghelicii lutherani adera la invatatura conform careia Sfanta Fecioara Maria a fost virgina si nu a intretinut relatii sexuale cu Iosif in vederea nasterii lui Isus Cristos. Sarcina aceasta a fost exclusiv rolul lucrarii Duhul Sfant si exclude orice interventie naturala. Aceasta doctrina este extrem de importanta deoarece aceasta este deseori atacata de catre gandirea „crestina” moderna (teologie liberala) care respinge nasterea din fecioara ca fiind doar un mit inventat de primii crestini si perpetuat de catre Biserica. Este de remarcat faptul ca Martin Luther nu doar ca sustinea virginitatea Sfintei Fecioare Maria la momentul zamislirii lui Isus Cristos dar, reformatorul sustine si invatatura conform careia Sfanta Fecioara a ramas virgina si dupa ce l-a nascut pe Mantuitor. Cu toate ca teologia lutherana sustine „fecioria perpetua” a Sfanta Fecioara Maria, aceasta doctrina este aproape neinsemnata cu invatatura care afirma ca Sfanta Fecioara Maria era virgina atunci cand i-a dat nastere lui Isus Cristos deoarece acesta este o dovada clara a faptul ca Isus Cristos, prin intruparea din Sfanta Fecioara Maria, nu a mostenit pacatul originar si nici coruptia acestuia.

Un alt aspect teologic pe care Bisericile Evanghelice Lutherane il au in comun cu Bisericile Romano-Catolice si cele Ortodoxe si in opozitie cu Bisericile provenite din Reforma Radicala (in special Bisericile Baptista, Penticostale, Adventiste de Ziua a Saptea, Crestini dupa Evanghelie etc.) este aceea ca Sfanta Fecioara Maria este „theotokos”, adica ea este Mama lui Dumnezeu, natura divina si cea umana in Isus Cristos fiind inseparabila. Sfanta Fecioara Maria nu a nascut doar natura umana a lui Isus Cristos ci l-a nascut chiar pe Dumnezeu.

In privinta doctrinei despre „imaculata conceptie”, spunem ca Martin Luther, in prima parte a formarii sale teologice, in calitate de preot romano-catolic, a sustinul aceasta invatatura a Bisericii Romano-Catolice insa, pe masura ce a avansat in intelegerea Sfintelor Scripturi, reformatorul german a incetat sa mai promoveze o astfel de doctrina afirmand ca Isus Cristos este singur in istorie care a avut parte de o conceptie imaculata, fiind nascut prin puterea Duhului Sfant, fara interventia naturala a unui barbat. Martin Luther si Bisericile Evanghelice Lutherane declara doctina „conceptiei imaculate” ca fiind una impotriva afirmatiilor Sfintelor Scripturi. Sfanta Fecioara Maria a fost un om nascut pe cale naturala si care a avut nevoie de Isus Cristos ca Mantuitor. Sfanta Fecioara Maria a fost dependenta de jertfa de la cruce exact asa cum avem fiecare dintre noi nevoie. Teologia lutherane respinge inclusiv doctrina despre invierea in trup si inaltarea la cer a Sfanta Fecioara Maria si, in consecinta, respinge orice doctrina care afirma faptul ca Sfanta Fecioara Maria ar avea o activitate ce co-mantuitor in Cer. Bisericile Evanghelice Lutherane respinge orice intentie de a formula rugaciuni la adresa Sfanta Fecioara Maria exact asa cum procedeaza si in cazul rugaciunilor adresate sfintilor. In consecinta, Bisericile Evanghelice Lutherane nu considera ca Sfanta Fecioara Maria ar avea vreun rol de mediator intre om si Isus Cristos sau Dumenzeu Tatal, respingand si invataturile conform careia Sfanta Fecioara Maria ar putea sa fie cel de-al patrulea membru al Sfintei Treimi.

Cu toate ca toata viata lui Martin Luther a fost un admirator al Sfanta Fecioara Maria, el niciodata nu a adorat-o si nici nu i-a adus inchianare dupa ce a dat startul Reformei Protestante. Aceleasi pozitie o are si Biserica Evanghelica Lutherana care are o deosebita consideratie pentru Sfanta Fecioara Maria dar nu ii aduce inchinare si nici nu afirma ca aceasta ar avea un alt rol in planul lui Dumnezeu decat acela de al naste pe Fiul lui Dumnezeu. Bisericile Evanghelice Lutherane nu au liturghii si nici rugaciuni dedicate Sfantei Fecioare Maria.

Asa cum spuneam, Bisericile Evanghelie Lutherane au adoptat o pozitie corecta fata de Sfanta Fecioara Maria, neexagerand rolul acesteia in planul lui Dumnezeu, asa cum fac romano-catolicii si ortodoxii dar nici ignorand rolul acesteia asa cum fac in mod special neo-protestantii. Deaceea, in fiecare an, la data de 15 August, evanghelicii lutherani comemoreaza pe aceasta femeie, fecioara, careia i s-a facut mare har si care este in mod speciala binecuvantata de Dumnezeu si, ca atare, este cu adevarat binecuvantata intre femei deoarece rodul pantecelui ei a fost chiar Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevarat, Lumina din Lumina.

Un articol de Sorin H. Trifa