"vi S-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul" - A treia Duminica din Advent

Data postării: 15.12.2014 13:01:34

În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” (Luca 2:8-14)

Finalul fiecarui an este mereu incarcat de emotie. Luna Decembrie, luna cadourilor, luna sarbatorilor de iarna, o luna cu multe zile de vacanta, petreceri, spectacole in aer liber, sporturi de iarna, si lista poate sa mai continue. Cat de mult se schimba atmosfera si sufletele oamenilor, la general, in aceasta perioada din luna Decembrie. Credinciosi sau ignoranti, aproape toti oamenii iau parte la aceste sarbatori de iarna. Oamenii impodobesc bradul de Craciun, isi fac cadouri unii altora, copiii find cei mai mari beneficiari ai acestui obicei special. Colindele rasuna aproape peste tot. Oamenii sunt mai fericiti si mult mai orientati inspre familie, spre aproapele lor, spre binefacere si mai putin inspre interesele egoiste care le marcheaza existenta de-alungul anului. Cu toate acestea, asa cum arata Craciunul in acest moment, putem sa vorbim mai de graba despre „sarbatorile de iarna” decat despre adevarata insemnatate a acestui moment, „nasterea Mantuitorului promis”. Nu putine sondaje au avut ca obiect, in perioada aceasta, intelegerea pe care oamenii o au cu privire la ceea ce se sarbatoreste in aceasta perioada. Mos Craciun este pe primul loc. Acest batranel legendar din Laponia reprezinta motorul acestor sarbatori. Copii sau adulti, deopotriva, asteapta emotionati venirea lui Mos Craciun impreuna cu renii sai si cu sania sa plina de cadouri. Acest batranel simpatic reuseste performanta ca intr-o singura noapte sa imparta cadouri tuturor oamenilor de pe fata pamantului. Procentul celor care fac nota discordanta de la acest motiv al sarbatorilor de iarna este unul surprinzator de mic chiar si intr-o societate care se „lauda” ca fiind crestina.

In urmatoarele randuri, dorinta mea este sa ne intoarcem cu aproximativ doua mii de ani in urma si sa urmarim impreuna, prin intermediul Sfintei Scripturi, ce a insemnat primul Craciun din istoria omenirii. Evenimentele relatate de Sfantul Evanghelist Luca s-au desfasurat in niste conditii cu totul diferite fata de cele cu care ne-am obisnuit pentru aceasta perioada. Dealurile din apropierea oraselului Betheleem erau destul de putin animate. Localitatea insa era foarte animata. Aglomeratia se datora unui decret imperial prin care administratia Imperiului Roman dorea sa faca un recensamant al populatie aflate sub autoritatea sa. Fiecare locuitor al acestui spatiu trebuia sa se duca in localitatea in care s-a nascut pentru a fi numarat in acest recensamant. Ca atare, localitatile Orientului Apropiat erau foarte aglomerate in aceasta perioada.

Vom lasa insa aglomeratia Bethleemului deoparte si ne vom apropia de dealurile aflate in apropiere. Aici pastori parea detasati de problemele cu care se confruntau oamenii din imperiu. Ei continuau sa isi faca umila treaba cu care fusesera obisnuiti. Pastorii, in general, erau izolati la „periferia societatii” nefiind deloc niste persoane care sa isi aduca aportul la evenimentele care animau viata evreilor din respectiva perioada. De cele mai multe ori isi petreceau viata izolati de restul populatiei, pazindu-si turmele departe de lumea dezlantuita. Acest lucru este antagonist cu ceea ce a insemnat pastorii in vechiul Israel. Despre Abel, Sfanta Scriptura ne spune ca a fost pastor. El a fost un om credincios si din acet motiv „Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui” (Geneza 4:4). Apoi, marea majoritate a oamenilor credinciosi lui Dumnezeu au avut o viata de pastor. Pastori au fost Avraam, Isaac si Iacov impreuna cu toti cei doisprezece patriarhi. Despre Avraam citim in Sfanta Scriptura ca „a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile”(Geneza 12:16) iar despre Iacov citim ca „a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari” (Genezs 30:43). Moise a fost si el pastor in Madial pentru o perioada de patru zeci de ani si din aceasta postura a ajuns in prezenta lui Dumnezeu. Sfanta Scriptura ne spune ca „Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului” (Exod 3:1). Apoi, dupa veacuri, primul imparat al Israelului, Saul, a fost chemat de catre Dumnezeu din randul pastorilor iar mai apoi, Samule, in planul vesnic al atotputernicului Dumnezeu, l-a uns pe David care era tot pastor. Iata cat de frumos relateaza Scriptura Vechiului Testament acest moment: „Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar paşte oile.” Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă până nu va veni aici.” Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!” (1 Samuel 16: 11-12). Cat despre Sfintii Prooroci, citim despre Amos ca acesta era „unul din păstorii din Tecoa” (Amos 1:1) din vremea regelui Ozia, care domnea peste Iuda, si regelui Ieroboam, care domnea peste Israel. Trecand in revista aceste lucruri, ne este destul de dificil sa intelegem de ce se degradase atat de mult meseria de pastor, atat de mult incat acesti oameni sa ajunga sa fie ignorati social si izolati de multime. Poate pana la urma putem sa explicam acest fapt tocmai prin izolarea pe care o impunea pastoritul in sine. Ciobanii, fie vreme buna, fie vreme rea, doua zeci si patru de ore din doua zeci si patru, sapte zile pe saptamana, stateau departe de cetatile Israelului pazindu-si turmele de animalele salbatice sau de atacurile talharilor. Astfel, este usor de inteles ca acesti oameni se izolasera de restul societatii iudaice. Pastorii nu cunosteau carte, nu erau experti in Tora, nu guvernau Iudeea, nu aveau functii la Templu si nici nu participau la intalnirile de la Sinagoga. Probabil ca pastorii acestia de pe dealurile Bethleemului erau cel putin la fel de ignoranti cu privire la viata spirituala a Israelului ca si restul pastorilor din Israel. Probabil ca nici macar nu au remarcat prezenta acelei stele stralucitoare care i-a ghidat pe cei trei intelepti din rasarit sa ajunga la Mantuitorul Isus Cristos.

In acele clipe de noapte, in apropierea pastorilor „un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor”. Continuarea relatarii Sfantului Evanghelist Luca este firesc de inteles. Pastorii s-a infricosat datorita acestui eveniment. Este mai mult decat normala aceasta traire. In primul rand ca prezenta fiintelor sfinte conduce pe om la o stare de panica puternica. Ingerii au mai stat in prezenta oamenilor de-a lungul istorie. Ba chiar putem sa spunem ca ingerii au marcat momentele disticte ale planului de mantuire. Prima relatare a intalnirii oamenilor cu ingerii o gasim, din pacate, imediat dupa ce Adam si Eva au pacatuit impotriva lui Dumenzeu. Ne amintim cu tristete de momentul in care parintii nostrii au fost alungati din gradina Edenului „astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii” (Geneza 3:24). Apoi, de-a lungul istoriei, ingerii au mai interactionat cu oamenii. In cadrul Vechiului Testament gasim relatata intalnirea dintre Arhanghelul Gabriel si Sfantul Prooroc Daniel. Cu aceasta ocazie, ingerul Gabriel a purtat mesajul lui Dumenzeu cu privire la evenimentele istorice care urmau sa se intample, inclusiv venirea Imparatiei lui Dumnezeu (Daniel 8:16 și 9:21). In traditia ebraica se spune ca Arhanghelul Gabriel este acela care ar fi adus pedeapsa peste cetatile Sodoma si Gomora, acest lucru insa nu este confirmat sub nici o forma in Sfanta Scriptura. In perioada noutestamentara, Arhanghelul Gabriel apare de doua ori in relatie cu oamenii. Prima relatare este intalnirea cu Zaharia (Luca 1:19) caruia ii vesteste miracolul nasterii fiului sau, Sfantul Ioan Botezatorul. Cea de a doua intalnirea este cea cu Sfanta Fecioara Maria, intalnire in care Sfanta Fecioara a primit vestea ca aceasta a „căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” iar mai apoi faptul ca: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. (Luca 1:26-35). Vedem, asadar, ca ingerii sunt prezenti la alungarea primilor parinti din gradina Edenului, moment care coincide cu instrainarea completa a omului fata de Dumnezeu dar si la momentul nasterii lui Isus Cristos, moment care coincide cu debutul glorioasei lucrari a lui Dumnezeu pentru mantuirea omului pacatos in Isus Cristos. Toate aceste relatari ale intalnirii dintre oameni si ingeri sunt, aproape in totalitate, unele destul de „intime”, fiind limitatate in amploare. In harul lui Dumnezeu, inca din vesnicii, niste necunoscuti pastori din Bethleem au fost alesi sa aiba partea de cea mai glorioasa aratate a fiintelor ceresti dintre toate relatate in paginile Sfintei Scripturi.

In „noaptea sfanta”, asa cum frumos spune un colind de Craciun, pe dealurile din Bethleem, un inger al Domnului a luminat in intunericul noptii. Catva pastori care isi pazeau turmele au avut parte de aceasta intalnire miraculoasa. Desi pastorii erau foarte speriati de acest contact cu ingerul lui Dumnezeu, prezenta acestuia aducea cea mai minunata veste pe care au purtat-o vreodata. Numai Sfanta Fecioara a mai avut parte de o veste atat de minunata precum aceasta care a fost dusa la acesti pastori. Ingerul le spune pastorilor: „vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul”. Vestea este minunata pentru toti oamenii ci nu numai pentru pastori.

Care este aceasta veste extraordinara nu numai pentru pastorii din Bethleem dar si „pentru tot norodul”? Ingerul Domnului face urmatoarea afirmatie: „astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul”. Dati-mi voie sa fac o afirmatie pe care mi-o asum. Aceasta este cea mai mare veste a tuturor timpurilor!!!. Omul primeste in timpul vietii sale numeroase vesti bune. Exista si astfel de momente in viata fiecarui om, indiferent de cat de dificila este aceasta viata. Dar niciuna dintre aceste vesti nu rivalizeaza cu vestea adusa de acest inger al Domnului. Vestile bune cotidiene ne impacteaza, in general, momente limitate din viata aceasta. Rareori avem parte de vesti care sa ne impacteze pe durate foarte mari.

Vestea adusa pastorulor din Bethleem este singura care impacteaza in mod radica viata fiecarui om care a trait, traieste sau o sa traiasca in viitor pe acest pamant. Sfantul Apostol Ioan ne spune ca „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:14). Aceasta este vestea adusa de Inger. Fiul lui Dumenzeu s-a intrupat, conform planului vesnic facut in taina Sfintei Treimi, pentru mantuirea omului pacatos. Acest plan venit din vesnicie a fost facut „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Imediat dupa ce Adam si Eva au pacatuit si au rupt astfel orice legatura cu Dumnezeul lor, in mila lui cea infinita, Creatorul le-a facut cunoscut planul vesnic cu privire la mantuirea lor din robia pacatului. Bunul Dumnezeu spune: „vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15). Aceasta este vestea cea buna adusa de inger. Aceasta „samanta” s-a intrupat in noaptea aceea. El este Dumnezeu-om, Fiul lui Dumenzeu, cel din vesnicii, El este acela despre care Sfantul Apostol Ioan spune, inspirat, ca „toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1:3-4). Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat pentru noi. Despre El marturiseste Crezul Apostolic spunand „[Cred in] Isus Cristos, Fiul sau unic, Domnul nostru, care s-a zamislit de la Duhul Sfânt, s-a nascut din Maria Fecioara; a patimit sub Pontiu Pilat, a fost rastignit, a murit si a fost îngropat, s-a coborât în locuinta mortilor. A înviat a treia zi din morti, s-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatal atotputernicul; de unde are sa vina sa judece viii si mortii”. El este Mantuirea noastra, vestea cea buna, „o mare bucurie pentru tot norodul”.

Aducerea acestei vesti minunate pentru omul pacatos nu putea sa ramana o simpla veste adusa chiar si de un inger. „Deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui”. Acest lucru este un al mare adevar. Gloria trebuie data numai lui Dumnezeu. Dumneze este singurul care stapaneste peste mantuirea omului. Dumnezeu, inca din vesnicii a facut planul de mantuire si, tot El, in intelepciunea vesnica, a ales ca aceasta mantuire sa se intample numai prin har. Omul nu isi aduce nici un aport la mantuirea lui. Omul nu are nici un motiv sa primeasca slava. Doar Dumnezeu merita gloria vesnica pentru ca numai si numai El este responsabil de mantuirea omului. Iata cum prezinta Confesiunea Augustana, marturisirea de credinta a Bisericii noastre faptul ca mantuirea este opera exclusiva a lui Dumnezeu: „noi nu putem obţine iertarea păcatelor şi legitimitate în faţa lui Dumnezeu prin nici un fel de strădanie de-a noastră şi rod al ei precum merite, fapte şi îndeplinirea înru totul a celor pretinse nouă, dar că noi primim iertarea păcatelor şi devenim drepţi în faţa lui Dumnezeu, din har şi datorită lui Cristos, prin credinţă (gratis justificentur propter Christum per fidem), adică dacă credem că a pătimit Cristos pentru noi şi că ne sunt iertate păcatele şi ni se dăruieşte viaţa veşnică datorită Lui” (Marturisirea de Credinta de la Augsburg, Articolul 4 - Despre indreptatire). Omul fara Cristos este dusmanul lui Dumnezeu. Omul in Cristos este copilul lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel le scrie, inspirat, credinciosilor din Galatia urmatoarele randuri minunate „Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Cristos Isus” (Galateni 3:26). Pentru ca Dumnezeu ne-a infiat cu toate ca noi nu meritam, caci Sfanta Scriptura ne spune ca „pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Romani 5:8), deaceea toata slava trebuie sa fie numai a lui Dumenzeu.

„Gloria in excelsis Deo, et in terra pax hominibus bonae voluntatis” sau „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”. Aceasta este o parte din inchinarea Bisericilor Evanghelice Lutherane. Copiii lui Dumnezeu recunosc nemarginita dragoste si nemarginitul har al lui Dumenzeu. Evanghelicii lutherani canta impreuna versurile superbei liturghii in Si minor a marelui compozitor lutheran, Johann Sebastian Bach, „Glorie lui Dumnezeu in locurile preinalte, Si pace pe pamanat intre oamenii placuti Domnului. Noi te laudăm , Noi te binecuvantam , Tie ne închinam, pe Tine glorificam. Iti multumim pentru marea ta glorie. Doamne Dumnezeule, Imparate ceresc, Părinte Atotputernic. Doamne, singurul Lui Fiu, Isus Cristos cel Preainalt, Domnul Dumnezeu, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui. Tu care iei asupra ta păcatele lumii, ai milă de noi. Tu care iei asupra ta păcatele lumii, primește rugăciunea noastră. Tu, care șezi de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, ai milă de noi. Pentru că tu doar ești sfânt, numai tu ești Domnul, doar tu, Cristos, cel mai mare. Cu Duhul Sfânt în slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin”

Un articol de Sorin H. Trifa