Zdrobit pentru fărădelegile noastre, Isaia 53, 1-10

Data postării: 22.04.2019 13:49:06

Predică Vinerea Bună, Vinerea din Sîptămâna Sfântă, Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Astăzi, în mila lui Dumnezeu, creștinii care urmează calendarul liturgic apusean comemorează ultima zi din viața Domnului nostru Isus Cristos, zi care ne amintește de trădarea, arestarea, condamnarea și răstignirea Domnului pe cruce. În urmă cu aproape două mi de ani, această zi de vineri s-a încheiat cu așezarea în mormânt a trupului Domnului nostru Isus Cristos. Ziua acesta de vineri poartă mai multe denumiri, fiecare fiind legată de tradiția regiunii în care este folosită. În regiunea României există două denumiri uzate mai des, Vinerea Mare, de altfel cea mai des folosită și Vinerea Neagră. În afara României, cu precădere în vestul Europei și în Statele Unite se folosește denumirea de Vinerea Bună. Vinerea acesta este o zi de doliu pentru Biserică, din acest motiv, după cum deja ați observat, culoarea liturgică este culoarea neagră. Doliul se regăsește în vestimentația clericală, este vizibil pe altar și, de asemenea, în putem regăsi în formatul liturgic al Bisericii, un format simplificat din care lipsește acompaniamentul de orgă. Textul pe care se bazează această predică este din Cartea Sfântului Profet Isaia 53:1-10.

Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.

Dragii mei, deși știu că v-am obișnuit ca predicile din cadrul slujbelor să fie de fiecare dată din Sfânta Evanghelie citit pentru ocazia respectivă, astăzi mi-am dorit foarte mult să predic din capitolul Vechiului Testament pe care eu îl îndrăgesc cel mai mult. Probabil că textul pe care l-am citit vă este foarte cunoscut pentru că am făcut deseori referire la versete pe parcursul predicilor ținute în acest an. Este o pericopă care ne vorbește într-un mod foarte emoționant despre suferința și jertfa Domnului nostru Isus Cristos și, din acest motiv, o consider perfectă pentru predicare în Vinerea Mare. De ce acest lucru? Pentru că Vinerea Mare este ziua în care această profeție a Sfântului Profet Isaia și-a găsit împlinirea acum aproximativ două mii de ani. Atunci, după cum citim, Isus Cristos a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre (Isaia 53:5).

În ultimul timp a devenit aproape o modă ca tocmai creștinii să pună la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu. Nu putini sunt aceia care astăzi consideră faptul că Isus Cristos a fost executat de autoritățile romane pentru că era un individ care se împotrivea ordinii sociale și spirituale existente la momentul respectiv. Alți creștini în consideră pe Isus ca fiind o victimă a unui conflict politic. Prin acțiunile lui, Isus ar fi putut să atragă furia romanilor asupra evreilor, de aceea liderii evrei au considerat, așa cum citim în Evanghelia Sfântului Apostol Ioan faptul că: este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul (Ioan 11:50). Ca o concluzie, foarte mulți creștini din prezent cred că moartea lui Isus Cristos a fost rezultatul unor conjuncturi nefavorabile în mijlocul cărora a fost prins Isus Cristos. Indiferent ce fel de explicații găsesc cu privire la acest eveniment, cei mai mulți creștini de astăzi înțeleg într-un mod cu totul eronat motivul pentru care Isus Cristos a fost arestat, condamnat și executat pe cruce într-o zi de vineri, acum aproximativ doua mii de ani.

Spre diferență de părerea creștinilor din post-modernism, Sfânta Scriptură ne învață faptul că evenimentele din Vinerea Neagră de acum aproximativ două mii de ani au fost parte au unui plan bine pus la punct de către Dumnezeu. Atunci când li s-a oferit posibilitatea să se apere înaintea liderilor poporului evreu după ce au vindecat un olog din naștere, Sfântul Apostol Petru a rostit următoarele cuvinte: în adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău (Fapte 4:27-28). De asemenea, în mai multe rânduri, Domnul Isus Cristos le-a spus personal ucenicilor său faptul că la Ierusalim va fi lepădat de către liderii religioși ai poporului evreu și condamnat la moarte. Așa dar, moartea lui Isus Cristos nu a fost rezultatul unei întâmplări ci a fost parte a unui plan făcut în acest sens de către Dumnezeu încă din veșnicii. Chiar dacă moartea Domnului Isus Cristos a fost rezultatul efortului depus de către liderii evrei și, de asemenea, a fost rezultatul cruzimii justiției romane, toată această suferință îndurată de către Mântuitorul nostru și inclusiv moartea lui a fost rezultatul unui plan divin pe care Isus Cristos l-a urmat întocmai.

Pericopa pe care tocmai am parcurs-o din cartea Sfântului Profet Isaia este o dovadă clară în acest sens. Sfântul Profet Isaia a scris aceste rânduri cu opt sute de ani înainte ca ele să se împlinească în Vinerea mare. Textul Sfântului Profet Isaia este unul foarte clar și nu este singurul de acest gen. Cei care vor parcurge Vechiul Testament vor descoperi numeroase pasaje care vorbesc despre Mântuitorul trimis de către Dumnezeu pentru a salva lumea din robia păcatului și a morții. Acest lucru este surprins foarte bine de către Sfântul Apostol Ioan care spune: atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică (Ioan 3:16).

Pentru a înțelege corect motivul pentru care acum aproximativ 2000 de ani a existat o Vinere Mare trebuie să înțelegem de ce anume Isus Cristos a murit în locul nostru. Sfântul Profet Isaia spune: El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi (Isaia 53:4-5). Vedem în aceste două versete faptul în suferința și în moartea lui, Cristos a suferit pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, adică pentru păcatele fiecăruia dintre noi.

Dragii mei, nu știu care este părerea fiecăruia dintre voi despre voi. Lumea post-modernă consideră faptul că omul este bun în sinea lui și capabil prin propria voință și prin propria putere să asculte de Dumnezeu. Totuși, la fel ca și în multe alte situații, teologia modernă rătăcește grav de la învățătura Sfintei Scripturi. Din Epistola pe care Sfântul Apostol Paul a adresat-o creștinilor din Roma aflăm contrariul la ceea ce creștinismul modern învață. În acest sens, Cuvântul Sfânt ne spune următoarele: nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. (Romani 3:9-12). Conform cuvintelor Sfântului Apostol Paul, noi toți suntem păcătoși. Ca să înțelegem acest lucru este suficient să ne punem viața de zi cu zi față în față cu Legea lui Dumnezeu. Vedeți, Legea lui Dumnezeu este unicul instrument care ne vorbește în mod clar despre realitatea noastră. Dacă privim la standardele societății post-moderne, este posibil ca imaginea noastră să fie una bună chiar spre foarte bună, dar ori de câte ori ne vom privi viața prin Legea lui Dumnezeu, vom înțelege faptul că suntem niște oameni foarte păcătoși. Iar, dragii mei, lucrurile nu se termină așa simplu, suntem păcătoși și gata. Vedeți, aceeași Lege care ne descoperă ca fiind păcătoși este și cea care ne condamnă datorită păcatului nostru. Sfânta Scriptură ne spune astfel: blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă (Galateni 3:10). Legea îi pune pe toți păcătoșii, adică pe toți aceia care nu împlinesc absolut toate poruncile ei, sub blestem iar Sfântul Apostol Paul ne explică foarte clar despre ceea ce este vorba prin afirmația: plata păcatului este moartea (Romani 6:23). Așadar, dragii mei, datorită păcatului nostru, fiecare dintre noi primim condamnarea pe care Dumnezeu a dat-o primilor noștri părinți atunci când ei au călcat porunca lui Dumnezeu în grădina Edenului: te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce (Geneza 3:19). Acesta este starea fiecăruia dintre noi și a fiecărui om. Suntem niște păcătoși fără nicio o frică de Dumnezeu iar Sfântul Apostol Paul ne spune faptul că: mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor (Romani 1:18). Datorită păcatului, omul se află sub mânia lui Dumnezeu iar destinul său veșnic este iadul veșnic, în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor (Matei 25:30), acolo unde viermele nu moare şi focul nu se stinge (Marcu 9:44) după cum ne spune însuși Domnul nostru Isus Cristos.

Acestea fiind spuse, dragii mei, haideți să înțelegem de ce a existat totuși o Vineri Neagră, de ce Domnul Isus Cristos a murit pe cruce. Sfânta Scriptură ne spune că în marea sa dragoste, Dumnezeu, încă din veșnicii, a decis ca omul să fie salvat de la acest destin înfiorător în Iadul cel veșnic. În planul veșnic de mântuire, Dumnezeu a hotărât ca Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat, veșnic și atotputernic, cel despre care Sfântul Apostol Ioan spune: toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El (Ioan 1:3), să se întrupeze, adică să ia asupra sa chip de om, să împlinească Legea lui Dumnezeu, trăind o viață fără de păcat. Deși a trăit desăvârșit, Fiul lui Dumnezeu întrupat a luat asupra sa toate păcatele noastre punându-se pe sine însuși, din proprie inițiativă, sub blestemul Legii după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi (Galateni 3:13). În felul acesta, purtând asupra lui toate păcatele noastre, după cum ne spune Sfântul Profet Isaia: Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor (Isaia 53:6), Isus Cristos a devenit cel mai mare păcătos, primind pedeapsa pe care Legea o cere pentru păcat, adică moartea. Datorită păcatelor noastre, ne spune Sfântul Profet Isaia, Domnul Isus Cristos: a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre (Isaia 53:5).

Despre toate aceste lucru, Sfântul Profet Isaia ne spune că Domnul nostru Isus Cristos le-a făcut într-o supunere totală: când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura (Isaia 53:7). Domnul Isus a primit toată această pedeapsă în mod voluntar, deoarece ne-a iubit enorm și nu a dorit să ne lase pradă păcatului și diavolului.

Vedeți, Vinerea Mare de acum aproape 2000 de ani a existat pentru ca noi să fim iertați de păcatele noastre. Purtând asupra lui toate păcatele și nelegiuirile noastre, Domnul Isus Cristos a obținut iertarea păcatelor noastre. Sfântul Profet Isaia spune în pericopa noastră: pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi (Isaia 53:5). Dragii mei, noi nu meritam nimic din toate aceste lucruri. De altfel, în timp ce Cristos trecea prin toate aceste suferințe pentru noi, Sfânta Scriptură ne spune faptul că: noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui (Isaia 53:6). Jertfa lui Cristos pentru păcatele noastre a avut loc în timp ce noi ne trăiam păcatele noastre fără să ne pese de nimic după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi (Romani 5:8).

Revenind acum la problema pe care am ridicat-o la începutul acestei predici, vedeți, Domnul Isus Cristos nu a murit în mod accidental ci moartea lui este parte a planului lui Dumnezeu. Isus Cristos a murit pentru iertarea păcatelor noastre. Cristos a trecut prin toată această suferință în locul nostru. Noi trebuia să fim cei care să suferim ceea ce el a suferit pentru că noi suntem cei care am comis toate acele păcate pe care Cristos le-a purtat pe cruce în locul nostru. Sfântul Profet Isaia ne vorbește despre suferințele lui Isus Cristos folosind următoarele cuvinte: dispreţuit, părăsit de oameni, m al durerii şi obişnuit cu suferinţa, pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit, străpuns, zdrobit. Toate aceste lucruri pentru fiecare dintre noi, pentru noi, cei care, cu nepăsare ne-am trăit o viață plină de păcate și de fărădelege. Pentru ca noi, niște ignoranți cu privire la Dumnezeu, și doar pentru noi, spune Sfântul Profet Isaia: Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă (Isaia 53:10).

Iubiți credincioși, astăzi comemorăm cel mai dureros moment pe care istoria acestei lumi l-a înregistrat. Comemorăm momentul în care, datorită păcatului nostru, Cristos a fost zdrobit pe cruce pentru iertarea noastră. Pentru iertarea noastră, Dumnezeu însuși și-a vărsat mânia pe care noi o meritam pe Fiul său cel sfânt și preaiubit. Comemorăm ziua în care cerul s-a întunecat de durere iar pământul, cutremurându-se el însuși, l-a primit pe creatorul său într-un mic mormânt. Cristos a coborât în mormânt pentru ca noi să ieșim din mormântul nostru! Cristos a murit pentru ca noi să trăim! Prin moartea lui Cristos, noi am primit viața! Prin moartea lui Cristos, din dușmani ai lui Dumnezeu, noi am fost făcuți fiii lui Dumnezeu. Iar Sfântul Apostol Paul ne spune și, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Cristos (Romani 8:17)

Dragii mei, privind astăzi la crucea lui Cristos, asemenea Sfântului Apostol Paul, vă invit ca prin credință, să spunem și noi: sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Cristos, Domnul nostru (Romani 8:38-39).

Moartea lui Cristos este izbăvirea noastră din păcatele noastre, de sub robia diavolului și de sub mânia lui Dumnezeu. Acest doliu nu este unul care ne eliberează pe fiecare dinte noi, după cum spune Sfântul Apostol Paul: în El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Să (Efeseni 1:7)

AMIN!